Cultura de soia: Plantare, soiuri şi tratamente recomandate - Ghid A-Z

Soia face parte din familia Fabaceae, alături de fasole, linte, mazăre s.a.m.d. Provenienţa plantei este  Manciuria, China, însă la începutul secolului al XVII-lea, mai multe ţări europene au adus-o şi pe continentul european. În anul 1890, soia a ajuns şi în Statele Unite, unde a fost cultivată iniţial ca plantă furajeră şi folosită ca hrană pentru animale.

Utilizarea soiei

Importanța pe care o are soia în diverse ramuri economice este indiscutabilă. Iată câteva industrii principale pentru care soia este un ingredient valoros:

• în industria alimentară soia este folosită ca înlocuitor de carne în multe alimente vegetariene şi vegane. Se foloseşte ca sursă de proteine în multe produse alimentare, cum ar fi batoanele energizante, băuturile proteice şi shake-urile, De asemenea, este utilizată ca aditiv în multe alimente, cum ar fi sosurile, pâinea şi produsele de panificaţie;
• utilizarea soiei se extinde şi în industria hranei pentru animale, făina de soia fiind principala componentă a acesteia;
• în industria chimică soia este folosită în compoziţia materialelor plastice, lubrifianţilor, lacurilor, vopselelor, adezivilor, cosmeticelor şi solvenţilor. De asemenea, soia este importantă în producţia de biodiesel.

Soia este una dintre cele mai versatile culturi din lume. Sintetizând beneficiile soiei, următoarele sunt foarte importante:

• este o sursă optimă de proteine vegetale, fiind bogată în aminoacizi esenţiali;
• este bogată în fibre, din acest motiv ajutând la îmbunătăţirea sănătăţii digestive, la controlul nivelului zahărului din sânge şi la menţinerea unei greutăţi sănătoase;
• conţine acizi graşi omega-3 şi omega-6, care sunt esenţiali pentru sănătatea inimii şi funcţionarea creierului;
• este o sursă bună de vitamine din grupul B, vitamina E, fier, calciu, magneziu, fosfor şi potasiu, contribuind astfel la sănătatea generală şi la prevenirea deficiențelor nutriţionale;
• boabele de soia sunt bogate în antioxidanţi, cum ar fi izoflavonele şi saponinele, care pot ajuta la reducerea riscului de boli cronice, inclusiv cancer şi boli de inimă;
• consumul de soia poate contribui la scăderea nivelurilor de colesterol rău (LDL) şi la prevenirea bolilor cardiovasculare;
• izoflavonele, care acţionează ca fitoestrogeni, pot ajuta la atenuarea bufeurilor şi altor simptome asociate menopauzei.

Deşi beneficiile soiei sunt numeroase, consumul ei ar trebui să fie echilibrat şi integrat într-o dietă variată şi echilibrată. De asemenea, persoanele cu alergii la soia sau cu anumite condiţii medicale ar trebui să consulte un profesionist în sănătate înainte de a adăuga soia în dieta lor.

În România, culturile de soia beneficiază de condiţii favorabile în cinci regiuni distincte, fiecare cu recomandările sale specifice pentru soiuri de soia care se dezvoltă cel mai bine în condiţiile locale:

• sudul Câmpiei Romane şi Dobrogea. Aici, datorită condiţiilor climatice, se recomandă cultivarea soiurilor de soia care ajung la maturitate mai târziu sau sunt semitârzii, adaptate perioadelor mai lungi de creştere;
• Câmpia de Vest este potrivită pentru cultivarea plantei de soia din soiuri semitârzii şi semitimpurii. Această zonă beneficiază de condiţii care favorizează o gamă variată de cicluri de creştere;
• partea de nord a Câmpiei Romane. Aici, varietăţile de soia recomandate sunt semitârzii, semitimpurii şi timpurii, acestea din urmă fiind preferate în zonele mai apropiate de nord, unde sezonul de creştere este ceva mai scurt;
• în estul Moldovei şi Câmpia de nord-vest, se recomandă soiurile semitimpurii, timpurii şi foarte timpurii de soia. Această zonă se caracterizează printr-un climat care permite cultivarea soiurilor care ajung rapid la maturitate;
• vestul şi sud-vestul Transilvaniei, în special zonele luncilor Mureşului, Târnavelor și Someșului, precum şi partea de nord-est a Moldovei. Aici, condiţiile sunt ideale pentru soiurile de soia timpurii şi foarte timpurii, care se adaptează bine la perioadele mai scurte de vegetaţie.

Unde se cultivă soia în lume?

Statele Unite şi Brazilia reprezintă împreună peste 60% din producţia totală de soia la nivel mondial.

Statele Unite ale Americii. Topul țărilor care produc soia în cantități foarte mari arată astfel:

• Brazilia
• Argentina
• China
• India
• Paraguay
• Canada
• Ucraina
• Rusia
• Bolivia

În întreaga lume se cultivă mai multe soiuri de soia, fiecare adaptat la condiţii climatice specifice, scopuri de utilizare şi preferinţe de piaţă. Soiurile de soia se pot clasifica în funcţie de mai mulţi factori, inclusiv în funcţie de maturitate. 

Te sfătuim să alegi soiul de soia adecvat, ţinând cont de regiunea geografică şi de momentul plantării. La nivel global au fost clasificate 13 categorii de maturitate ale soiei. Cele mai comune categorii, sortate după gradul de precocitate, includ: 

• extraprecoce - 000 (ocupând 40% din piaţa europeană)
• precoce - 00 (23%)
• semiprecoce - 0 (17%)
• semitardiv - I (12%) 
• tardiv - II (8%)

Perioada cea mai bună pentru când se plantează soia îi preocupă pe fermieri în mod deosebit. Bineînțeles că pentru a avea o producţie reuşită este recomandat ca plantarea soiei să se facă la timpul potrivit. În continuare îți oferim câteva informaţii care te pot ajuta să iei decizia cea mai bună.

Semănatul timpuriu al soiei, la temperaturi scăzute

Răsadurile şi plantele tinere de soia sunt foarte sensibile la frig, necesitând pentru germinare o temperatură minimă de 6°C-8°C. Studiile arată că pentru o răsărire sănătoasă, solul trebuie să fie încălzit corespunzător, ideal între 10°C şi 12°C la momentul semănatului. Răsărirea durează în jur de două săptămâni, accelerându-se considerabil la temperaturi de 25°C. În esenţă, semănatul timpuriu poate creşte productivitatea, dacă răsadurile răsar în aproximativ 14 zile şi reuşesc să reziste la îngheţurile de sfârşit de primăvară.

Unii fermieri preferă ca, atunci când prognoza meteo anunţă vreme caldă pentru zilele următoare, să semene soiuri de soia de maturitate târzie la temperaturi ale solului de 8°C-9°C. Această strategie de cultivare a plantei de soia, bazată pe optimizarea folosirii apei din sol şi extinderea perioadei de creştere, contribuie la dezvoltarea unei vegetaţii mai viguroase, cu sisteme de rădăcini şi ramificaţii mai dezvoltate înaintea înfloririi. Astfel, se anticipează obţinerea unei productivităţi crescute a culturii. 

Semănatul foarte timpuriu oferă adesea beneficii limitate din cauza creşterii lente în condiţii de temperaturi scăzute, expunând plantele la mai multe riscuri. Vremea rece poate mări pericolul bolilor de sol, precum putrezirea rădăcinii, şi face seminţele şi răsadurile mai sensibile la dăunători. Plantele timpurii riscă, de asemenea, îngheţul şi, din cauza unei răsăriri neuniforme, sunt mai vulnerabile la competiţia cu buruienile.

Semănatul târziu al soiei, în condiţii calde

Soia poate fi plantată chiar şi mai târziu, la câteva săptămâni după ce solul ajunge la 10°C. Creşterea temperaturii peste acest prag accelerează dezvoltarea plante şi poate să determine închiderea timpurie a foliajului, ceea ce ajută la combaterea buruienilor şi conferă soiei un avantaj în fata concurenţei. Această strategie de semănat mai târzie este deosebit de valoroasă în terenurile cu probleme serioase de buruieni sau în agricultura ecologică, unde utilizarea erbicidelor este interzisă.

Modul cum se plantează soia este foarte important pentru productivitatea acestei culturi.  Pentru o plantare optimă ai în vedere următoarele aspecte:

Planta premergătoare culturii de soia condiţionează pregătirea terenului. În cazul în care planta premergătoare va fi recoltată timpuriu, se recomandă următoarele lucrări:

• dezmiriştitul, imediat după recoltarea plantei premergătoare;
• aratul cu plugul în agregat cu grapa stelată sau inelară;
• menţinerea terenului în condiţii optime până toamna, prin curăţare şi afânare. 

Dacă planta premergătoare se recoltează târziu, se recomandă: 

• dezmiriştitul, imediat după recoltarea plantei premergătoare;
• nivelarea terenului după dezmiriştit;
• arătura de vară sau toamnă la o adâncime de 20-25 cm. 

În cazul în care terenul a fost arat în condiţii optime, a fost nivelat primăvara, a fost curăţat de buruieni şi nu are resturi vegetative la suprafaţă, înainte cu o zi de semănat sau chiar în ziua semănatului, printr-o lucrare sau două cu germinatorul se pregăteşte patul germinativ. 

În caz contrar, atunci când primăvara se constată că terenul este denivelat şi împânzit de buruieni, se recomandă ca după zvântare să se facă o lucrare cu grapa cu discuri şi lama nivelatoare. Similar cazului anterior, înainte cu o zi sau chiar în ziua în care se face plantarea soiei se pregăteşte patul germinativ, mărunţit, nivelat şi afânat la o adâncime de 3-5 cm, cu combinatorul perpendicular pe direcţia în care se face semănarea. 

Te întrebi când se recoltează soia? sau Ce presupune, de fapt, recoltarea la timp? De regulă, pe la începutul lunii septembrie, păstăile de soia încep să se maturizeze. În această etapă, planta creşte, dar foarte puţin.  Păstăile aflate pe tulpina principală primesc toate resursele care să le permită maturizarea. Acum, seminţele au o umiditate de aproximativ 60% şi cel mai adesea sunt galbene. 

Umiditatea mare a boabelor de soia poate duce la apariţia mucegaiului, o boală a plantei de soia care poate să afecteze cultura. În opinia specialiştilor, cea mai bună perioadă pentru recoltarea soiei este esenţială pentru a maximiza randamentul şi calitatea recoltei. Când 95% dintre păstăi ating maturitatea şi nivelul de umiditate al seminţelor se încadrează între 13% şi 20%, este considerat momentul optim pentru recoltare. 

Mai mulţi indicatori te pot ajuta să determini dacă păstăile de soia au atins maturitatea:

• păstăile sunt uscate;
• păstăile de soia au culoarea galben-maroniu;
• boabele sunt bej şi lucioase.

După ce păstăile ajung la maturitate completă, recoltarea lor ar trebui să se facă în următoarele 5-10 zile. Nivelul ideal de umiditate pentru seminţe este între 14% şi 16%, deşi acesta poate ajunge până la 20%, cu condiţia ca seminţele să fie uscate corespunzător după recoltare. Dacă nivelul de umiditate al seminţelor scade sub 12% înainte de a fi recoltate, există riscul ca acestea să se spargă. În cazul în care umiditatea scade sub 11%, păstăile se pot deschide spontan, determinând căderea boabelor pe sol.

Sumarizând răspunsul la întrebarea „când se recoltează soia?”, ai în vedere următoarele:

• recoltarea timpurie îţi poate crea probleme mari în ceea ce priveşte păstrarea recoltei;
• recoltarea prea târzie poate duce la pierderi prin scuturarea boabelor.

Deşi există mai multe tipuri de boli ale soiei,  în cele ce urmează ne vom opri la câteva dintre acestea:

Mozaicul soiei 

Mozaicul soiei este cauzat de potivirusul Soybean mosaic virus, transmis prin specii de afide şi seminţe. Această boală poate fi răspândită şi prin afidele de soia, care pot fi vectorii acestui virus. 

Manifestarea acestei boli a soiei se observă prin prezența pe frunze a unor pete decolorate. Zonele afectate ale frunzelor devin gălbui şi nu mai cresc în mod normal, ceea ce duce la încreţirea frunzelor şi la un aspect mozaicat. Plantele care cresc din seminţe infectate au o dezvoltare deficitară, producând un număr redus de păstăi, care sunt şi ele de dimensiuni mici.

Arsura bacteriană a soiei

Arsura bacteriană a soiei este o boală răspândită, mai frecventă în perioadele reci si umede. Bacterioza poate să afecteze toate componentele aeriene ale plantei, fiind mai pronunțată pe frunzele din zona mediană și superioară a coroanei. Inițial, infecția se prezintă ca niște pete mici, saturate de apă, care ulterior se îngălbenesc și avansează în maroniu odată cu moartea țesutului. 

Petele capătă o nuanță întunecată, fiind delimitate de aureole în tonuri de verde-gălbui. Adesea, petele se combină, formând zone extinse necrotice pe frunze. Țesuturile moarte pot să se desprindă, conferind frunzelor o aparență sfâșiată, iar frunzele afectate tind să rămână atașate plantei. Bacterioza poate afecta, de asemenea, tulpinile, pețiolii, păstăile și semințele din păstăile contaminate. În cazuri severe, răsadurile infectate pot prezenta dificultăți de creștere sau pot muri.

Mana soiei 

Mana soiei este o afecțiune cauzată de ciuperca Peronospora manshurica. Afectează toate părțile aeriene ale plantei și este o prezență obișnuită în culturile de soia din țară. Pe partea superioară a frunzelor, ciuperca determină formarea unor pete brune, sub care, pe partea inferioară, se dezvoltă un strat subțire de mucegai cenușiu-violet, care găzduiește sporii ciupercii.

Făinarea soiei

Făinarea soiei afectează toate componentele aeriene ale plantei, însă semnele specifice sunt vizibile în principal pe frunze. Ciuperca cauzează apariția unor pete albe, pâsloase, care se răspândesc rapid, acoperind frunzele pe ambele laturi. Pe măsură ce se apropie toamna, stratul pâslos se îngroașă, iar pe suprafața acestuia se formează puncte negre mici, care sunt de fapt fructificațiile ciupercii. Frunzele grav afectate capătă o culoare galbenă și se usucă. 

Categoria de tratamente pentru soia include în primul rând:

• erbicide
• fungicide
• biostimulatoare 

Pentru culturile de soia, erbicidele sunt foarte importante pentru controlul buruienilor. Se pot achiziționa inclusiv online, făra efort, într-o diversitate de tipuri. Iată câteva exemple:

SURDONE 70 WG este un erbicid care se aplică preemergent. Conține metribuzin, o substanță activă aparținând grupului de triazine, care are o eficacitate îndelungată împotriva celei mai mari părți a buruienilor dicotiledonate anuale, precum și împotriva unor specii de monocotiledonate;

Erbicid BASAGRAN SL – este un erbicid profesional pentru soia, pe bază de bentazonă, cu aplicare în postemergența culturii;

Pe de altă parte, biostimulatorii reprezintă substanțe care, conform denumirii, favorizează activarea mecanismelor de apărare intrinseci ale plantei, contribuind la consolidarea și creșterea productivității acesteia. Astfel, încurajează dezvoltarea plantei și facilitează depășirea mai eficientă a situațiilor de stres provocate de boli, dăunători sau fluctuații majore de temperatură. 

Fungicidele, de asemenea, sunt foarte importante pentru culturile de soia. Capartis, de exemplu, este un produs adaptabil pentru cultura de soia, care se poate aplica în două feluri:

• ca tratament singular pe durata sezonului, printr-o aplicare unică, la o doză între 0.6 și 1.0 litri pe hectar;
• sub forma unui tratament secvențial, cu fiecare aplicare la o doză de 0.5 litri pe hectar, respectând un interval de 14-21 de zile între tratamente.

Un bun exemplu de biostimulator pentru soia este AMINOPRIM - un stimulator de creștere pe bază de aminoacizi, conceput pentru a fi utilizat în culturile de câmp și cele horticole, cu scopul de a promova creșterea, evoluția și refacerea plantelor. Acesta îmbunătățește eficacitatea și securitatea tratamentelor agrochimice. Utilizarea AMINOPRIM are ca obiectiv realizarea unor recolte mai bogate de soia și de o calitate superioară.

În concluzie, soia reprezintă o cultură extrem de valoroasă atât din perspectiva beneficiilor nutriționale, cât și a importanței sale în agricultură și economie. Pentru a te asigura că beneficiezi la maximum de potențialul culturii de soia, este esențial să selectezi produsele și soluțiile adecvate pentru îngrijirea și nutriția acesteia. Investiția în soiuri de calitate, împreună cu un management agronomic corespunzător, poate duce la optimizarea producției și maximizarea profiturilor.

Nu rata ocazia de a investi în viitorul fermei tale - alege acum produse care să îți asigure o producție notabilă a culturii de soia!