Țânțarul silicvelor de rapiță

Dăunător prezent în toate zonele unde se cultiva rapiță.

Adultul este asemănător unui țânțar, de 1,2-1,5 mm lungime, de culoare neagră cu abdomenul brun roșcat, prevăzut cu benzi transversal brune. Larvele sunt de 0,5-1,5 mm lungime, de culoare albă sau alb-gălbuie.

Dezvoltarea populației

Specie cu 5-6 generații în România, adulții apar la jumătatea lunii aprilie atunci când este cald, în diminețile însorite, fără vânt. Femelele depun ouale pe silicva chiar dacă sunt doar de câțiva milimetri lungime. Când sunt depuse pe silicve mai mari, depun ouă în preajma perforațiilor realizate de Ceutorhynus assimilis.

Larva se hrănește cu țesutul peretelui interior al silicvei sau cu semințele, la completa dezvoltare, în mai-iunie, ies din silicva și cad pe sol. Pătrund în sol și formează pupe la 0-3 cm adâncime, dupa 35 de zile pot apare noii adulți sau intră în diapauza pentru 1-4 ani.

La apariția adulților din prima generație ei sunt localizați mai mult la marginea culturilor, iar ulterior se răspândesc în toata cultura.

Atac și simptome

Sunt atacate rapița, varza, napii, ridichiile și cruciferele din flora spontană, având în vedere ca inițial pot fi atacate silicvele la începutul dezvoltării acestora, este evident că acestea nu mai formeaza semințe.

Silicvele atacate se recunosc prin prezența unei umflături, sunt de culoare galbenă, rasucite, se coc prematur, crapă și semințele se scutură.

Combatere

Se recomandă aplicarea măsurilor agrofitotehnice: fertilizarea suplimentară, aratul toamna dupa recoltarea culturilor de crucifere, tratamentele din cursul perioadei de vegetație (mai ales dupa înflorire) cu insecticide aplicate împotriva altor dăunători, înlatură atacurile care pot determina pierderi de recoltă semnificative.