Cultura de grâu. Tratamente de primăvară recomandate.

Grâul este cea mai importantă plantă cultivată, din care se obţine în principal pâine, aliment de bază pentru cca. 40% din populaţia globului. Prin măcinare, din boabele de grâu se obţine făina care este utilizată pentru prepararea de diferite produse de panificaţie şi patiserie, fabricarea de paste făinoase, etc. Boabele de grâu intră în alcătuirea amestecurilor de cereale prentru micul dejun.

Cultura grâului oferă următoarele avantaje:

• boabele au un conţinut ridicat în glucide şi proteine, corespunzător cerinţelor organismului
• boabele au o bună conservabilitate pe perioade mari de timp;
• boabele se transportă cu uşurinţă pe distanţe mari;
• boabele de grâu au diferite alternative de valorificare;
• boabele de grâu reprezintă o importantă sursă de schimburi comerciale pe piaţa mondială;
• grâul se poate cultiva în diferite condiţii pedoclimatice, asigurând producţii satisfăcătoare peste tot unde se cultivă;
• tehnologia de cultivare este complet mecanizată şi bine pusă la punct, fără probleme
• grâul este o foarte bună premergătoare pentru majoritatea plantelor de cultură; după soiurile timpurii de grâu pot fi semănate culturi succesiv, mai ales dacă sunt condiţii de irigare.

Grâul aparţine genului Triticum, familia Gramineae (Poaceae). Genul Triticum cuprinde un număr mare de specii de grâu, forme sălbatice şi cultivate, clasificate diferit de-a lungul timpului.

Pentru ţara noastră prezintă importanţă 2 specii, şi anume: Triticum durum Desf. şi Triticum aestivum L.

Triticum durum Desf. are tulpina plină în interior pe toată lungimea sau cel puţin înpartea superioară. Spicul este aristat, cu ariste lungi comparativ cu lungimea spicului şi orientate paralel. Boabele au aspect sticlos la maturitate şi sunt conice la capete.

Grâul comun reprezintă specia cea mai importantă, care pe plan mondial reprezintă cca. 90% din suprafaţa cultivată cu grâu şi cea mai mare partea a suprafeţei cultivată cu grâu din ţara noastră. Grâul comun are forme de toamnă şi de primăvară, aproape întreaga suprafaţă din ţara noastră fiind cultivată cu grâu de toamnă (grâul de primăvară ocupă suprafeţe foarte mici, nesemnificative)

Grâul se cultivă pe glob între paralelele de 30°-60°  latitudine nordică şi 25°-40° latitudine sudică, ceea ce face ca în fiecare lună a anului undeva pe glob să se recolteze grâu. În condiţiile din ţara noastră, perioada de vegetaţie a grâului de toamnă se încadrează, în general, între 270 şi 290 zile (cca. 9 luni), în funcţie de soi şi condiţiile în care se cultivă.

Controlul stării culturii de grâu înainte de ieşirea din iarnă se face pentru stabilirea celor mai adecvate măsuri de întreţinere în primăvară. Controlul se face prin metoda monoliţilor, care constă în recoltarea unor probe de sol cu plante care se analizează în anumite condiţii ce presupun reluarea vegetaţiei, determinându-se procentul de plante vii şi de plante care au pierit în timpul iernii. De asemenea, trebuie efectuate şi observaţii şi analize direct în câmp.

Tăvălugitul la desprimăvărare este necesar atunci când apare fenomenul de descălţare. Din cauza alternanţei repetate a temperaturilor negative cu cele pozitive (alternanţa îngheţ - dezgheţ), rădăcinile plantelor de grâu se rup şi se desprind de sol, ceea ce face ca odată cu încălzirea vremii la desprimăvărare să apară fenomenul de ofilire şi uscare a plantelor de grâu. Fenomenul de descălţare este mai frecvent pe solurile grele, cu un conţinut mai ridicat în argilă. Dacă acest fenomen se produce, atunci cultura de grâu trebuie tăvălugită cu un tăvălug neted, imediat ce solul s-a zvântat şi se poate intra pe teren fără a se tasa solul.

Combaterea buruienilor reprezintă principala lucrare de îngrijire la cultura grâului. Pierderile de recoltă la cultura de grâu din cauza buruienilor sunt cuprinse între 10 şi 70% (Şarpe N., 1976).

Buruienile dicotiledonate sunt cele care produc cele mai mari pagube în cultura grâului, combaterea chimică a lor prin utilizarea erbicidelor fiind o lucrare obligatorie.

Erbicidele utilizate frecvent în cultura grâului sunt cele care conţin acidul 2,4-D, ca de exemplu: Dicoton (0,4 – 0,6 l/ha). Acest tip de erbicide se administrează primăvara, când plantele de grâu sunt în faza de înfrăţit şi până la formarea primului internod, iar buruienile sunt în faza de cotiledoane sau rozetă (3-5 frunze). Temperatura aerului trebuie să fie mai mare de 10°C, iar vremea trebuie să fie liniştită, fără vânt, şi însorită.

Tot pentru combaterea buruienilor dicotiledonate se pot utiliza  erbicide sulfonilureice  precum: Triberon, Gratil, pachetul Andor + Dash, Cameo Max.

 Aceste erbicide pot fi aplicate şi în faze de vegetaţie ale grâului mai tardive, până în faza de burduf, dar fără ca buruienile să depăşească 10-15 cm.

Buruienile monocotiledonate pun probleme în ţara noastră numai în zonele colinare, umede din Banat, Transilvania, Bucovina, fiind reprezentate de două specii, şi anume: Apera spica venii (iarba vântului) şi Avena fatua (odosul). Pentru combaterea lor se pot administra tratamente primăvara , cand buruienile monocotiledonate sunt în faza de 2-4 frunzuliţe, cum ar fi erbicidul Broadway Star.