Cultura de tomate-înființare, îngrijire, tratamente

Tomatele se cultivă pentru fructele sale care se consumă la maturitate fiziologică, dar și în stare crudă, pentru prepararea murăturilor. Fructele de tomate sunt bogate în vitamine, zaharuri, aminoacizi, acizi organici. Compoziția chimică este influențată de soi, de condițiile pedo-climatice și de tehnologia aplicată.

În România, tomatele sunt cultivate ca plante anuale. Rădăcina pătrunde la 1,5 m adâncime în sol și prezintă numeroase ramificații laterale. Are ritm rapid de creștere, în funcție de temperatura solului. Tomatele au o capacitate mare de lăstărire și formează mulți copili, ce se îndepărtează la anumite soiuri, în funcție de tipul de creștere.

Tomatele sunt plante sensibile la temperaturi scăzute. Semințele germinează la temperaturi mai mari de 10℃. Rădăcina se dezvoltă optim la temperaturi  cuprinse între 26 și 32℃. Alternanța temperaturilor de 14℃ noaptea cu cele de 25℃ pe timpul zilei, în perioada creșterii răsadului, conduce la creșterea numărului de flori din inflorescență. Dacă temperatura pe timpul nopții este ridicată, creșterile vegetative sunt mai dezvoltate. Temperaturile optime de creștere și fructificare la tomate sunt cuprinse între 17 si 23℃.

Fertilizarea reprezintă o verigă importantă. Necesarul de elemente nutritive este mai crescut în perioada înfloririi și legării fructelor, precum și în timpul creșterii și maturării acestora.

În perioada de creștere, plantele au nevoie de cantități mai mari de azot, iar după ce încep să lege fructe, crește necesarul de fosfor, potasiu și alte elemente. Azotul are rol important în dezvoltarea plantelor dar și în fructificare. Carența de azot se manifestă prin formarea de vârfuri subțiri, cu frunze mici. Fosforul are rol în dezvoltarea sistemului radicular, în stimularea înfloririi și asimilarea azotului. Insuficiența fosforului determină avortarea florilor, fructificare scăzută, frunzele au nuanța violacee, iar fructele crapă la prinderea de peduncul.

Tomatele se dezvoltă bine pe soluri afânate, bogate în minerale, cu un conținut mare de humus și nu preferă solurile grele, argiloase. Sunt indicate terenurile plane, cu pânză freatică la adâncime mică, fără buruieni, cu pH slab acid. Aerul joacă un rol important în cultura de tomate. Creșterea concentrației de CO2 din aer, în culturile protejate (sere, solarii), determină sporuri semnificative de producție.

Pregătirea terenului se efectuează începând din toamnă și se începe prin fertilizarea de bază cu îngrășăminte organice și îngrășăminte chimice.

Îngrășămintele se incorporează în sol, odată cu lucrarea de arat. Dozarea îngrășămintelor este indicat să se stabilească în funcție de o analiză in prealabil a solului. Primăvara se administrează îngrășămintele ce au conținut mai ridicat de azot sau îngrășămintele echilibrate.

Înainte de plantare, se pot aplica erbicide preemergente, în funcție de specificațiile fiecărui produs. Terenul se poate modela în biloane sau straturi înălțate, pentru a permite încălzirea mai rapidă a terenului.

EFICA 960 EC. Erbicid preemergent selectiv pentru o gamă largă de culturi. Produsul este preluat în principal prin coleoptil în perioada de germinație și de răsărire a buruienilor, preluarea prin rădăcini fiind mai redusă. Solubilitatea ridicată a produsului conferă o protecție eficientă chiar și la cantități mai reduse de precipitații, acționează în stratul superior al solului în zona de germinație a buruienilor.

 În lipsa precipitațiilor se recomandă aplicarea înainte de semănat cu incorporare în limita a 3-4 cm. În condiții de umiditate normală, produsul se va aplica preemegent imediat după semănat, înainte de răsărirea culturii și a buruienilor. Pentru o eficiență optimă se recomandă ca erbicidul să fie aplicat pe un pat germinativ bine mărunțit fără bulgări. Doza de EFICA 960 EC se ajustează în funcție de concentrația de materie organică din sol, astfel pe solurile fertile bogate în humus se va aplica doza superioară. Doza:  Tomate pentru răsad- 0, 25 ml/mp, Tomate transplantate, Tomate semănate direct în camp- 1, 0 l/ha.

ERBISTAR. Erbicid cu acțiune rapidă în combaterea gramineelor anuale și perene, acțiunea erbicidă a produsului ERBISTAR este cu atât mai rapidă cu cât buruienile sunt într-o fază mai tânără, iar condițiile de vegetație sunt optime pentru creștere (umiditate suficientă, căldură, lumină), la circa 2 săptămâni după aplicare, întreaga plantă se usucă. ERBISTAR se aplică postemergent, pentru combaterea buruienilor monocotiledonate anuale se recomandă aplicarea până în faza de înfrățire a acestora, iar pentru cele perene în momentul când au ajuns la o înălțime de 15–20 cm. Doza: Tomate transplantate- 0,75- 1,5 l/ha.

ZETROLA. Erbicid cu aplicare în postemergenţă folosit pentru combaterea buruienilor monocotiledonate anuale şi perene, de preferat când buruienile se află într-o fază mai tânară de dezvoltare, iar condiţiile de vegetaţie sunt optime pentru dezvoltarea plantelor (temperatură, umiditate, lumină).Gramineele anuale (excepţie Poa annua) când sunt în stadiul de 1-2 frunze, se aplică 0, 5 l/ha Zetrola. În faze mai avansate de creştere, doza de erbicid creşte până la 1 l/ha. Zetrola poate fi combinat cu majoritatea pesticidelor folosite curent în România. Nu se recomandă amestecarea cu erbicide pentru combaterea buruienilor cu frunza lată, deoarece pot interveni fenomene de antagonism. Se va aştepta minimum 3 zile după tratamentul pentru combaterea buruienilor cu frunza lată înainte de a fi aplicat tratamentul cu Zetrola.

Doză: Tomate (transplantate)- 0,8-1 l/ha