Depozitarea cerealelor pe timpul iernii: Etape și bune practici

Călătoria cerealelor de la fermă la masă este una în etape, una dintre cele mai importante fiind depozitarea adecvată, care este un element esențial între recoltare și piață sau procesare. Iată câteva dintre motivele pentru care depozitarea are un rol atât de important în cadrul unei ferme:

Păstrarea calității cerealelor

După ce au fost recoltate, boabele nu sunt ferite de pericolul de a se degrada. Umiditatea, dăunătorii sau atacurile fungice le pot deteriora rapid, astfel că o depozitare adecvată este absolut necesară, pentru a le proteja. Menținând un mediu controlat, valoarea nutritivă a boabelor rămâne intactă. Vitaminele, mineralele și alți nutrienți se păstrează în boabe, astfel încât consumatorul final să primească un produs sănătos și hrănitor.

Securitate alimentară

Prin menținerea unui mediu optim, se previne deteriorarea produselor, apariția mucegaiurilor și infestarea cu dăunători, păstrând astfel calitatea cerealelor și protejând sănătatea consumatorilor. Acest proces sprijină lanțul alimentar, oferind stabilitate economică pentru fermieri și producători, dar și încredere pentru consumatori.

Beneficii economice pentru fermieri

Pentru fiecare fermier, cerealele nu sunt doar un produs, ci sunt surse de trai. Păstrarea în condiții bune și sigure a recoltelor îi ajută pe fermieri să nu se grăbească să-și vândă produsele imediat după recoltare. Ei pot astfel să monitorizeze tendințele pieței și să aleagă un moment oportun pentru a le vinde atunci când prețurile sunt favorabile, bucurându-se de stabilitate financiară și de marje de profit mai bune.

Reducerea deșeurilor

Depozitarea necorespunzătoare poate cauza pierderi semnificative de cereale. Această risipă înseamnă pierderi economice și reprezintă un risc pentru deficitul de alimente. Investiția în condiții de depozitare adecvate este o necesitate pentru ca producția de cereale să-și atingă scopul, fie că este vorba de consum direct sau prelucrare ulterioară.

În fiecare an, milioane de tone de cereale sunt compromise, în SUA, din cauza condițiilor de depozitare necorespunzătoare. Și fermierii români întâmpină numeroase provocări care pot compromite atât calitatea, cât și cantitatea producției.

Din acest motiv, este nevoie  de o planificare meticuloasă, de monitorizare regulată și de strategii adaptate pentru a proteja recoltele de cereale. Printre riscurile cele mai mari în ceea ce privește stocarea cerealelor se află următoarele:

• Umiditatea – orice abatere de la pragul de umiditate al cerealelor reprezintă un risc. Excesul de umiditate poate favoriza apariția mucegaiului și a ciupercilor, provocând alterarea cerealelor și punând în pericol sănătatea consumatorilor;
• Înghețul – temperaturile foarte scăzute din timpul nopților de iarnă pot provoca înghețarea cerealelor, dacă acestea nu sunt protejate și dacă umiditatea este ridicată. Înghețul poate compromite textura și calitatea cerealelor;
• Dăunătorii – gărgărițele, gândacii, moliile, rozătoarele sunt în permanentă căutare de hrană în depozitele de cereale. O eventuală infestare duce atât la pierderea directă a cerealelor, cât și la compromiterea calității recoltei, cauzând daune pentru fermieri;
• Provocări fizice – sunt produse de deteriorarea sau uzura instalațiilor de depozitare. Este nevoie de o întreținere regulată a acestora, de inspecții periodice și investiții pentru a preveni sau limita pagubele;

Se estimează că doar 20% din recoltele din întreaga lume sunt depozitate în silozuri moderne, unde beneficiază de condiții propice, restul fiind păstrate în aer liber, pe platforme sau în saci. Printre regulile generale care se impun în depozitarea optimă a cerealelor pe timp de iarnă se află următoarele:

Condiții sanitare obligatorii

Este necesar ca înainte ca recoltele să fie aduse în silozuri, spațiile să fie curățate complet, pentru a elimina resturile de cereale vechi, care pot conține ouă sau larve de insecte, precum și spori de mucegai. Repararea fisurilor și izolarea spațiilor sunt și ele utile pentru a preveni pătrunderea umezelii și a insectelor. O condiție principală este de a nu păstra recoltele din anii precedenți împreună cu cele din anul curent.

Temperatura de depozitare

Temperaturile ideale de depozitare variază în funcție de tipul de cereale, dar se încadrează în intervalul 5°C - 15°C, sau chiar între 0-15°C. Temperaturile mai ridicate pot favoriza creșterea microorganismelor care duc la alterarea cerealelor. Căldura și umiditatea favorizează apariția mucegaiului și  contaminarea cu micotoxine, care prezintă riscuri pentru sănătatea oamenilor și animalelor, cauzând boli și decese. Pentru a evita aceste riscuri, este necesară monitorizarea constantă a temperaturii din depozite, prin termometre sau prin senzori de temperatură.

Umiditatea cerealelor și a aerului

Umiditatea este un alt aspect important în depozitarea cerealelor. Scăderea sau depășirea intervalului optim de umiditate poate duce la degradarea cerealelor, la mucegăirea sau încolțirea lor. Trebuie determinat nivelul de umiditate a cerealelor înainte ca acestea să fie depozitate. Dacă umiditatea depășește nivelul optim, va fi nevoie de o uscare suplimentară înainte de înmagazinare. La multe cereale, limita optimă de umiditate este de 14,5%. În cazul cerealelor care se află în depozite de mai mult de 12 luni, nivelul maxim acceptat de umiditate este de 13% - în cazul grâului - și de 12% la porumb.

Ventilarea corespunzătoare a depozitelor

Ventilarea cerealelor se face prin diverse metode: prin aerisirea încăperilor în care sunt păstrate, prin utilaje staționare sau mobile de ventilare sau prin trecerea cerealelor prin uscător sau prin mașini de curățat. De obicei, pentru a păstra o bună ventilare a spațiului, este nevoie ca 10% din suprafața totală a acestuia să rămână neocupată. De asemenea, în elevatoare trebuie să existe minimum un siloz liber pentru fiecare transportor de cereale, pentru a asigura ventilarea adecvată. Un spațiu liber permite transferul cerealelor de la un siloz la altul, asigurând mișcarea constantă a masei și expunerea uniformă la fluxul de aer.

Atunci când cerealele sunt depozitate în perioade cu temperaturi scăzute, transferul se va face în depozite închise, care sunt prevăzute cu sisteme de aerare activă, ce se amplasează, de regulă, la nivelul pardoselii sau sub pardoseală.

Protecția împotriva contaminării și dăunătorilor

Mulți dintre dăunători ajung în depozite din câmp, mai ales dacă nu au fost aplicate tratamentele fitosanitare necesare. Cei mai întâlniți dăunători care pot provoca daune în magaziile de cereale sunt: gândacul roșcat al făinii, gărgărița grâului, gărgărița cu cioc lat, gărgărița orezului, molia cerealelor. Combaterea acestora se face utilizând produsele potrivite, omologate pentru depozitele de cereale.

La fel de important este ca înainte de a transfera cerealele în depozit să se aplice pesticide autorizate în respectivul spațiu, în conformitate cu reglementările legale și cu o maximă prudență. Sunt și măsuri preventive care pot fi luate pentru a ține la distanță păsările și rozătoarele, cum ar fi căile de evacuare a aerului prevăzute cu grile sau plase anti-insecte.

Depozitarea corectă a cerealelor asigură protecția acestora pe termen lung. Prima etapă este cea de curățare temeinică a spațiului (siloz vertical, siloz orizontal, hală, magazie, containere pentru cereale etc.), de igienizare și de executare a lucrărilor de reparații necesare, cum ar fi de astupare a găurilor și crăpăturilor din pereți și podele.

Paul următor este cel de aplicare a tratamentelor de dezinsecție și deratizare, pentru a preveni infestările cu dăunătorii care apar frecvent la cereale. După o anumită perioadă, se poate trece la transferul cerealelor în spațiul de stocare, după ce acestea au fost uscate și răcite în prealabil. Atenție! Nu se introduc în unitățile de stocare cereale verzi sau ude!

Pentru a evita fermentația sau apariția mucegaiului, este nevoie de o aerisire constantă, care previne transpirația semințelor. Atunci când cerealele sunt depozitate toamna târziu, umiditatea lor poate fi mai mare și poate provoca fermentație anaerobă, care deteriorează grânele și provoacă dezvoltarea microorganismelor și sporilor de mucegai. De aceea, după ce recolta a fost înmagazinată, va fi nevoie de monitorizarea sa regulată, pentru a preveni pierderile.

O măsură importantă pe care o pot viza fermierii este cea de rotire a stocurilor, adică utilizarea cerealelor mai vechi înaintea stocurilor noi, pentru a păstra prospețimea, sănătatea și calitatea produselor.

Fiecare tip de cereale necesită anumite măsuri pentru o depozitare corectă. În continuare prezentăm informații utile despre depozitarea celor mai frecvente cereale din țara noastră.

Depozitarea grâului

În anul 2023, producția totală de grâu din România a fost de 9,6 milioane de tone, de pe o suprafață totală de 2,3 milioane de hectare. Momentul optim de recoltare este atunci când umiditatea boabelor este de 15-20%. După recoltare, boabele de grâu trebuie ținute la uscat câteva zile înainte de depozitare, astfel ca în timpul depozitării umiditatea acestora să nu fie mai mare de 10-12%.

O condiție obligatorie pentru o depozitare optimă este temperatura din spațiul de depozitare, care trebuie să fie cuprinsă între 0 și 15°C, iar umiditatea este și ea importantă, cu o limită de 14% care nu trebuie depășită.

Grâul depozitat corespunzător poate avea o durată medie de viață de 10-12 ani, care poate fi extinsă. Spațiile optime pentru păstrarea boabelor de grâu în condiții bune sunt silozurile sau containerele de grâu, dar și spațiile convenționale de depozitare (hale, magazii) reprezintă o soluție, dacă sunt tratate și oferă condiții propice de: temperatură, umiditate, ventilare, protecție împotriva dăunătorilor.

Depozitarea porumbului

Porumbul necesită depozitare în condiții speciale, dată fiind umiditatea sa inițială mai ridicată. Pentru a preveni mucegaiul și fermentația, este necesar să fie uscat înainte de depozitare până la un nivel de umiditate de sub 13-14%. Silozurile metalice cu ventilație controlată sunt preferabile pentru stocare, deoarece permit monitorizarea constantă a temperaturii și umidității. Este important ca spațiile să fie izolate pentru a preveni variațiile de temperatură, ce pot favoriza condensul. Dezinfectarea înainte de utilizare și monitorizarea regulată pentru dăunători (molia cerealelor, șoarecele de casă, șobolani, molia grânelor) sunt măsuri standard de protecție.

Depozitarea orzului

Orzul se cultivă, în România, în mai multe scopuri: ca furaj pentru animale, pentru industria berii, pentru consumul uman sau pentru produse industriale. Recolta de orz poate fi sigură pentru depozitare la un conținut de umiditate de 13,5%, pentru a preveni apariția mucegaiurilor și infestarea cu dăunători. Un depozit bine igienizat, ventilat și protejat de infiltrarea apei asigură un mediu optim pentru păstrarea orzului. Pe timp de iarnă, temperatura cerealelor trebuie menținută la o valoare sub 15°C, scăzută progresiv, pe măsură ce temperaturile exterioare scad, prin utilizarea ciclurilor repetate de ventilare. În același sezon, este necesară o verificare a cerealelor depozitate o dată pe lună, pentru a preîntâmpina sau remedia problemele ce pot apărea, precum mucegaiul. 

Metodele și tehnologiile utilizate pentru depozitarea cerealelor au evoluat semnificativ de-a lungul timpului, ca o consecință a preocupării intense a fermierilor de a reduce pierderile din cauza dăunătorilor și a factorilor de mediu. În ultimii ani, avansul tehnologic a făcut să apară numeroase soluții post-recoltare care sporesc securitatea alimentară și reduc riscurile deteriorării recoltelor în  fermele moderne. Enumerăm câteva dintre acestea:

Silozuri inteligente

Silozurile inteligente sunt unități de stocare echipate cu senzori și sisteme de monitorizare care oferă informații în timp real despre umiditatea și temperatura cerealelor. Aceste date sunt foarte importante pentru prevenirea infestărilor și a degradării, permițându-le fermierilor să ia din timp măsurile care se impun. Totodată, silozurile pot fi conectate la sisteme de control inteligent, care permit monitorizarea de la distanță și gestionarea mai multor unități deodată, reducând munca și îmbunătățind eficiența depozitării cerealelor.

Tehnologie de uscare a cerealelor

Umiditatea este un factor critic în depozitarea cerealelor. Un conținut ridicat de apă reprezintă un risc pentru apariția mucegaiului. Uscătoarele moderne de cereale utilizează tehnici avansate, precum uscarea continuă, controlul temperaturii și gestionarea fluxului de aer pentru a îndepărta excesul de umiditate și a asigura condiții optime de depozitare. Există și sisteme care permit monitorizarea de la distanță, prin intermediul aplicațiilor pe telefon, a procesului de uscare, ajutând la economisirea de energie și la reducerea costurilor operaționale.

Controlul automat al dăunătorilor

Pentru a optimiza controlul dăunătorilor, au fost dezvoltate soluții tehnologice automate, rapide și eficiente. Acestea folosesc senzori, camere și capcane automate pentru a detecta și gestiona infestările. Algoritmii de inteligență artificială pot prezice focarele de  dăunători pe baza datelor istorice și condițiilor de mediu curente, ajutând fermierii să aplice măsuri de prevenție înainte ca problema să se agraveze.

Concluzie

Depozitarea corectă a cerealelor pe timpul iernii este esențială pentru păstrarea calității și valorii recoltei. Prin aplicarea unor practici moderne și utilizarea tehnologiilor avansate, fermierii pot preveni pierderile cauzate de mucegai, dăunători și fluctuații de temperatură. Etapele cheie – curățarea cerealelor, uscarea lor până la un nivel optim de umiditate, utilizarea unor silozuri bine ventilate și monitorizarea constantă – contribuie la siguranța alimentară și la rentabilitatea investiției.