Pălămida: Toate informațiile într-un ghid complet

Pălămida, cunoscută și sub denumirile populare de nilocea sau scai, este o plantă care aparține familiei Solanaceae și este originară din regiunea Anzilor din America de Sud. Este o plantă erbacee anuală care crește până la o înălțime de aproximativ 50 cm. 

Cum arată pălămida?

Planta are tulpini și frunze păroase și produce flori mici albe sau violete. Florile sunt urmate de fructe de pădure verzi, sferice, care devin galbene sau portocalii când sunt coapte.

Pălămida poate afecta numeroase culturi cu marjă ridicată de profit, precum:

• Cerealele păioase;
• Leguminoasele;
• Porumbul;
• Cartofii;
• Rapița;
• Floarea-soarelui.

Pălămida apare în principal datorită acestor trei factori:

• Proceduri de cultivare incorecte care duc la alunecarea și formarea tălpii plugului;
• Cultivarea cu preponderență a culturilor necompetitive și a cerealelor cu pai scurt;
• Lipsa de îngrijire corespunzătoare a câmpului după recoltare.

Pălămida apare deseori între Iulie și Septembrie, uneori chiar până în Octombrie. 

Condiții climatice de apariție a pălămidei

Pălămida poate tolera temperaturi foarte scăzute, însă nu se răspândește la fel de bine în perioade de secetă. 

Condiții pedologice

Deși pălămida crește în aproape orice tip de sol, este cel mai bine „cultivată” în solurile bogate. 

Pălămida este relativ ușor de cultivat și este adesea cultivată în grădinile de acasă sau ca plantă în ghiveci. Preferă solul bine drenat și expunerea completă la soare și ar trebui să fie udată în mod regulat pentru a menține solul umed, dar nu îmbibat cu apă. Planta este în general rezistentă la dăunători și boli, dar poate fi susceptibilă la infecții fungice dacă este cultivată în condiții umede.

Pălămida este cunoscută pentru proprietățile sale medicinale și a fost folosită în medicina tradițională de secole. Planta conține mai mulți compuși activi, inclusiv alcaloizi, saponine și flavonoide, despre care se crede că au efecte terapeutice.

Beneficii medicale

Pălămida are numeroase beneficii medicale, printre care amintim următoarele:

• Conține alcaloizi cu proprietăți anagezice care calmează durerea și reduce inflamația;
• Are efecte sedative ce tratează anxietatea și insomnia, promovând relaxarea și calmarea minții;
• Tratează tulburările digestive, precum durerile de stomac, crampele și indigestia. Totodată, are un efect laxativ ușor, care poate ajuta la ameliorarea constipației.

În gastronomie

Pe lângă utilizările sale medicinale, pălămida este folosită și la gătit. Frunzele și fructele de pădure ale plantei sunt adesea folosite ca și colorant alimentar natural și pot fi folosite pentru a adăuga o nuanță galbenă sau portocalie la diferite feluri de mâncare. Frunzele plantei sunt, de asemenea, uneori folosite ca garnitură sau ca potențiator de aromă în salate și alte feluri de mâncare.

În general, pălămida este o plantă utilă cu o gamă largă de utilizări medicinale și culinare. Este ușor de cultivat și poate fi un plus valoros pentru orice grădină sau colecție de plante medicinale.

Persoanele care suferă de afecțiuni hepatice sau renale, femeile însărcinate sau care alăptează, precum și persoanele alergice la plantele din familia Asteraceae ar trebui să evite consumul de pălămidă.

De asemenea, nu este o idee rea să consulți medicul înainte de a încerca să consumi această buruiană pentru prima dată.

Poți preveni apariția pălămidei și a altor dăunători asemănători printr-o serie de măsuri prompte:

• Treci de la culturi de toamnă la culturi de primăvară. Aratul primăvara previne și distruge pălămida mai bine și permite culturilor de vară să concureze mai eficient cu această buruiană;
• Planifică rotația culturilor astfel încât să limitezi proporția de cereale cu pai scurt;
• Ară și seamănă pășunile nereușite cu amestec de graminee și trifoi, graminee și lucerne.

Pentru a combate plantele deja existente și a împiedica apariția altora noi, poți face următoarele:

• Înlătură vârfurile înflorite la începutul înfloririi. Indicat este să faci acest lucru la aproximativ 10 zile după deschiderea bobocilor de flori;
• Smulge sau cosește lăstarii de pălămidă ușor lignificați înainte ca aceștia să înflorească, astfel distrugând parțial rădăcina;
• Elimină continuu lăstarii noi după ce cresc peste 5 cm pentru a preveni reînnoirea stocului de substanțe nutritive.

Există multe erbicide diferite disponibile pe piață și pot fi clasificate ca selective sau neselective în funcție de capacitatea lor de a ucide anumite tipuri de plante. Erbicidele selective sunt concepute pentru a viza tipuri specifice de buruieni și sunt, în general, sigure de utilizat pe majoritatea culturilor, în timp ce erbicidele neselective vor ucide toate tipurile de plante și trebuie utilizate cu prudență.

Este important să citești cu atenție și să urmezi instrucțiunile de pe etichetă pentru orice erbicide sau alte produse pe care le utilizezi pentru a controla pălămida, deoarece acestea pot avea rate specifice de aplicare, precauții și restricții. De asemenea, este important să se ia în considerare impactul potențial al erbicidelor asupra mediului și să se folosească numai conform instrucțiunilor pentru a minimiza orice efecte negative.

Este întotdeauna recomandat să consulți un profesionist calificat, pentru îndrumări cu privire la cele mai adecvate și eficiente metode de control al pălămidei din culturile tale. Aceștia pot oferi recomandări specifice bazate pe tipul de cultură pe care o cultivi, dimensiunea și locația câmpurilor și alți factori.

Erbicid:

AMINO 600 SL este un erbicid sistemic selectiv, de tip fenoxi, care este absorbit de plante atât foliar, cât și radicular. Combate buruieni dicotiledonate anuale şi perene, din culturile de grâu și porumb în postemergență. Este absorbit, în special, prin frunze și translocat către meristem. Produsul ajunge în frunze după numai două ore de la aplicare, iar primele efecte apar după 12–18 ore. În timp de o săptămână are loc distrugerea totală a buruienilor. 

Doza: 1 l/ha, volum de apă 200-400l.

TRIBERON 50 WG este un erbicid selectiv, sistemic, sulfonilureic pe bază de tribenuron-metil, pentru controlul postemergent al buruienilor cu frunza lată din culturile de cereale. Este absorbit prin frunze şi rădăcini şi este rapid translocat în întreaga plantă. Inhibă diviziunea celulară în vârfurile de creştere ale lăstarilor şi rădăcinilor la buruienile sensibile, creşterea buruienilor este oprită la câteva ore după aplicare, dar simptomele vizibile apar la 10-15 zile şi moartea buruienilor are loc după 15-25 zile de la aplicare. Produsul TRIBERON 50 WG se aplică postemergent, în primăvară, când atât cultura de interes, cât şi buruienile sunt în faza activă de dezvoltare, se aplică un singur tratament cu TRIBERON 50 WG pe cultură şi pe sezon, în volum de apă (200–400 l/ha).

Doza: 20–30 g/ha - postmergent (BBCH 12-39)