Făinarea soiei

Făinarea se poate manifesta pe toate organele aeriene ale plantelor, cu toate acestea simptomele sunt cel mai ușor vizibile se remarcă la suprafața frunzelor. La suprafaţa frunzelor infectate apar pete albe, pulverulente, formate din miceliu şi fructificaţiile asexuate ale ciupercii. Aceste pete se pot mări și acoperă suprafețele mai multor frunze de pe o plantă. Cel mai adesea sunt infectate frunzele mici și cele mijlocii. Spre sfârşitul perioadei de vegetaţie în dreptul petelor apar cleistoteciile ciupercii, sub formă de puncte mici, negre, care imprimă acesteia o culoare cenuşiu-deschis.. Procesele de fotosinteză și transpirație sunt drastic reduse. Focare apar atunci când simptomele bolii apar la începutul lunii iulie și condițiile de mediu rămân reci și umede până la umplerea boabelor.

Temperaturile cuprinse între 18°C şi 24°C favorizează dezvoltarea bolii, în timp ce temperaturile de peste 30°C opresc creșterea și reproducerea ciupercii. În timpul perioadelor ploioase, conidii sunt spălate, ceea ce face ca răspândirea secundară a ciupercii să fie întârziată temporar. Făinarea soiei este o boală răspândită adesea în anii mai reci. În cursul vegetaţiei ciuperca Microsphaera diffusa se răspândeşte prin intermediul conidiilor. Ciuperca se poate transmite prin intermediul cleistoteciilor rămase pe resturile vegetale.

Se recomandă adunarea şi îndepărtarea resturilor vegetale sau încorporarea acestora sub arătură, introducerea în rotaţie a  culturilor care nu sunt gazdă pentru boală, cum ar fi porumbul și grâul. Măsurile curative constau în aplicarea tratamentelor foliare cu fungicide, dar nu sunt recomandate deoarece atacul făinării cauzează rar pierderi mari de producţie.