Fuzarioza, Fuzarioza spicelor
- Denumire populara Fuzarioza (înroșirea) spicelor
- Denumire stiintifica Fusarium graminearum, Fusarium spp.
- Culturi afectate Cultura de grau
Atunci când atacul survine în perioada de germinare a semințelor, pe tulpinițele plantulelor apar pete brune cu țesut hidrozat. Acestea se îndoaie sau se răsucesc în formă de spirală, putrezesc în sol și pier înainte de răsărire. În fenofaza de înfrățire, plantele infectate prezintă brunificări pe rădăcini și la baza tulpinilor. Aceste plante rămân scunde și vor forma spice mici, de culoare albă. Atacul cel mai periculos are loc după ieșirea spicelor din burduf. Spiculețele infectate se înălbesc prematur. Spiculețele sănătoase de pe același spic își păstrează culoarea verde normală. Boala se poate manifesta la diferite etaje în cadrul unui spic, la vârful, mijlocul sau la baza acestuia. Boabele nu se dezvoltă normal, rămân mici. Adesea, cariopsele infectate sunt zbârcite și au o culoare cenușie sau maro deschis. În condiții de umiditate atmosferică la suprafața spiculețelor, dar și a boabelor se formează un mucegai alb-roz sau ușor portocaliu, alcătuit din miceliul și condițiile ciupercii. Dacă infecțiile apar pe tulpină imediat sub spic, atunci întregul spic poate fi distrus.
Ciuperca rezistă peste iarnă pe miriștea și paiele de cereale, pe buruienile poacee și pe tulpinile și știuleții putrezite de porumb. În condiții climatice calde și umede, pe resturile vegetale infestate se formează spori asexuați (macroconidii), care sunt răspândiți pe alte plante, dar și peritecii cu asce din care sunt expulzați cu forță sporii sexuați (ascosporii) în aer. Ascosporii pot fi purtați de vânt la distanțe mari. Infecția este favorizată de perioade extinse de umiditate relativă ridicată (> 90%) și temperaturi moderate calde (15 - 30°C). Atunci când aceste condiții apar înainte sau în timpul înfloririi grâului, plantele devin susceptibile la infecție, iar simptomele apar în timpul fenofazei de maturitate în pârgă.
Se recomandă evitarea monoculturii de grâu; evitarea cultivării grâului după alte cereale sau porumb; efectuarea unor arături prin care să se încorporeze resturile vegetale; alegerea soiurilor cu un nivel moderat de rezistență față de fuzarioză; aplicarea fungicidelor triazolice.