Mozaicul dungat al grâului

Primele simptome ale virusului mozaicului dungat al grâului apar în scurt timp de la răsărirea plantelor. Pe frunze apar striuri de culoare verde deschis sau gălbui paralele cu nervurile. Mai târziu decolorările se măresc, plantele rămân pitice, având o culoare gălbuie. Pe măsură ce temperaturile încep să scadă, simptomele se maschează.

Primăvara, simptomele apar la scurt timp de la pornirea în vegetaţie, fiind evidente în luna mai, când pe suprafaţa frunzelor apar striuri, apoi fâşii mai late, de culoare verde deschis sau gălbuie. Cu timpul, limbul frunzelor se îngălbeneşte aproape în întregime, cu excepţia unor zone alungite, paralele cu nervurile, care rămân de culoare normală. Plantele bolnave rămân mai mici decât cele sănătose. Spicele care se formează sunt mici şi adesea sterile, motiv pentru care pierderile de producţie scad cu 50-80% la Triticum vulgare şi cu 87-100% la T. durum.

Plantele sunt susceptibile la înfecţie în primele 2-3 săptămâni de la răsărire şi primăvara timpuriu. Factorii care favorizeaza epidemia bolii și pierderile severe includ:

• umiditatea din luna august favorizează germinarea seminţelor şi apariţia samulastrei de grâu;
• o toamnă caldă şi uscată, urmată de o primăvară timpurie, contribuie la creșterea ratei de supraviețuire a acarienilor, a reproducerii și deplasării acestora.

Răspândirea WSMV de la o plantă bolnavă la una sănătoasă se realizează cu ajutorul acarianului Aceria tosichella. Transmiterea se realizează prin intermediul samulastrei şi al ierburilor graminee (Lolium, Echinochloa, Panicum, Setaria etc.) infectate, care reprezintă sursa de infecţie. Prin sămânţă, transmiterea se realizaeză la niveluri foarte scăzute, de 0,5-1,5%.

Accentul trebuie pus pe combaterea samulastrei şi a buruienilor din solele unde urmează a se însămânţa grâul, întrucât acestea constituie gazde intermediare atât pentru virus, cât şi pentru acarianul vector. se recomandă ca plante premergătoare orzul sau lucerna.