Rugina porumbului

Atacul apare spre sfârşitul vegetaţiei sub formă de pete gălbui pe ambele feţe ale limbului pe care se formează pustule eliptice de circa 1 mm, de culoare brună-deschisă, risipite sau grupate. La început sunt acoperite de epidermă, apoi pulverulente prin sfâşierea acesteia, iar uredosporii sunt puşi în libertate. Pustulele cu teleutospori sunt brune-negricioase, la început lucioase şi apoi pulverulente, formate pe frunze, teci şi rar pe tulpini. Frunzele mai tinere sunt mai susceptibile la infecție. 

Utilizarea hibrizilor de porumb rezistenți este cel mai bun mod de a gestiona rugina. Fiind o specie macrociclică heteroică, distrugerea speciilor de Oxalis întrerupe ciclul evolutic al ciupercii. Semănatul în prima parte a epocii optime ajută ca plantele să fie mai mature în momentul apariției uredosporilor. mai devreme cultura va fi mai matură și mai rezistentă până la sosirea sporilor. Fungicidele eficiente, pentru tratamentul în vegetație, sunt cele pe bază de  triazoli și strobilurine.