Tăciunele comun, cu pungi al porumbului

Boala se manifestă prin apariția de pungi (gale) pe toate organele aeriene ale plantelor de porumb. Primele gale (pungi) apar, de obicei, pe rădăcini, mai târziu pe frunze, tulpini și știuleți. În aceste pungi se formează clamidospori. Inițial pungile sunt de culoare verzuie, și cu un aspect buretos, apoi se albesc ca apoi treptat să se înnegrească. Aceste pungi sunt pline cu o masa sporiferă cu aspect umed care devine pulverulentă, fiind acoperită cu o membrană subțire alb gălbuie. La maturitate membrana se usucă și se rupe, iar clamidosporii sunt puși în libertate, cad pe sol sau sunt împraștiați de vânt. Plantele cu creștere viguroasă sunt cele mai predispuse la răni, deoarece țesuturile sunt mai moi.

Clamidosporii pot infecta plantele în timpul perioadei de vegetație.

Ciuperca iernează pe resturile vegetale și în sol. Este purtată de vânt, ploaie și picăturile de apă de irigare și preferă vremea caldă și uscată.

Rănile cauzate de diverși factori, grindină, dăunători, vătămări mecanice, constituie locul prin care ciuperca pătrunde în plantă.

În primăvara următoare clamidosporii ajung să infecteze porumbul din nou.

Plantele de porumb sunt mai susceptibile între fenofazele de la apariția panicului până la maturitatea în lapte a boabelor.

Există o serie de metode destinate combaterii tăciunelui cu pungi al porumbului: îndepărtarea resturilor vegetale infectate de pe câmp, rotația culturilor, selectarea semințelor sănătoase și tratarea semințelor cu fungicide, folosirea unor doze optime de azot.