Cocoșel de câmp

Adonis – reprezintă genul botanic din care au importanţă buruienile A. aestivalis L. sau cocoşeii de câmp şi A. vernalis L sau ruşcuţa primăvăratecă. Prima este o specie anuală, cealaltă perenă, din fam. Ranunculaceae. Specia anuală are în sol o rădăcină fibroasă dezvoltată, iar cea perenă un rizom gros, tare, ramificat, negru-bruniu. Tulpinile în general erecte sunt relativ scunde, între 10-60 cm înălţime. Ruscuţa de primăvară mai prezintă pe unele tulpini, cele sterile, scvame membranoase, lăţite bazal, de culoare brunie.

Frunzele sunt multisectate, cu segmente sau lacinii îngust liniare, de 1 mm lungime, nedinţate. Ca variabilitate se remarcă forma parvifloră la cocoşei (cu florile mai mici) şi minor la ruscuţă. Florile sunt solitare, mari, vizibile de la distanţă şi se disting prin colorit: cocoşeii au petalele portocalii cu nuanţe, iar ruşcuţa galbene- aurii. Sepalele au câte 5 piese, eliptice, ovate, iar numărul petalelor diferă: 6-8 la specia anuala şi 10-20 petale la cea perenă. Cocoşeii mai pot prezenta pe petale câte o pată neagră specifică.

Fructele sunt nucule numeroase, aşezate pe câte un epicarp. La cocoţei are o muchie dorsală pronunţată, cu dinţi şi rostru, iar la ruşcuţă verucoasă, cu peri scurţi şi rostru încârligat.

Habitatul lor cere clima moderată, chiar călduroasă, cu solul uşor, afânat, aerisit, bogat. Ecologic, nuculele se maturează în cursul toamnei iar primăvara germinează. Plantulele au cotiledoane alungite, frunzuliţele multisectate şi glabre.

Creşterea lor poate fi afectată de secetă (cocoşei) şi îngheţurile târzii (ruşcuţa). Înfloritul are loc în perioada mai-iunie în cazul cocoşeilor de câmp şi în aprilie-mai ruşcuţa primăvăratecă.