Acarianul sau păianjenul galicol

Păianjenul galicol sau acarianul galicol al viței de vie este un dăunător care poate avea consecințe economice pentru agricultură. Semnalat în general sub forma unui atac slab care nu afectează producția de struguri, această specie prezintă 5-7 generații pe an, și iernează în stadiul de adult.

Identificarea și caracteristicile păianjenului galicol 

Acarianul galicol are o dimensiune mică, sub 1 mm, o formă ovală și este de culoare galbenă sau portocalie. Durata medie a ciclului de viață a ciclului de viață al acestui dăunător este de 20-30 de zile, iar numărul de generații poate varia între 5-7, chiar 10 pe an. 

Acest acarian poate fi găsit în principal la vița de vie, dar și pe plantele din grădinile de legume și în culturile de flori, în special pe cele care se dezvoltă în condiții de umiditate crescută. În stadiul de adult iernează sub solzii mugurilor, la baza corzilor, în crăpăturile scoarței butucilor și a corzilor, și în stratul de frunze căzute. 

Atac și simptome: impactul acarianului asupra viței de vie 

Primăvara, acarienii apar la începutul lunii mai, în faza în care încep să se formeze primele frunzulițe. La început se instalează pe muguri, unde încep să se hrănească, apoi se localizează pe partea inferioară a frunzelor, hrănindu-se cu sucul celular. 

Atacul cel mai puternic se manifestă pe primele frunze de la baza lăstarilor. Ca urmare, la locul hrănirii apare o pâslă de peri epidermici anormali, la adăpostul căreia acarienii se hrănesc și se înmulțesc apoi în toată perioada de vegetație a plantelor. Țesuturile din zonele afectate se necrozează, iar acarienii migrează pe alte frunze sau pe zonele neatacate ale frunzei. 

În luna iunie apar colonii masive de păianjeni pe frunzele butucilor de viță nobilă. În urma înțepăturilor se formează pete neregulate, de mărimi diferite (0,5-2 cm) și cu înfățișare pâsloasă în partea inferioară a frunzelor, delimitate în general de nervuri. Pe fața superioară a frunzelor, în dreptul acestor pete apar umflături caracteristice.

În general, daunele la vița de vie se înregistrează când întreaga suprafață a frunzei este acoperită de aceste umflături. Prezența firelor de mătase subțiri și a coloniilor de acarieni reprezintă însă un semn clar al infestării. În caz de atacuri de masă, păianjenul invadează și cârceii și codițele ciorchinilor, înregistrându-se o stagnare în vegetație a plantei și o avortare a florilor. Astfel de simptome pot fi observate în special în perioadele de secetă sau căldură excesivă. 

Prevenire și combatere a infestării cu păianjenul galicol 

Utilizarea pesticidelor și acaricidelor este una dintre cele mai eficiente metode de control al infestării cu păianjenul galicol. În funcție de stadiul de dezvoltare al dăunătorului, există diferite opțiuni de produse disponibile pe piață. Este important să se urmeze cu strictețe instrucțiunile producătorului și să se alterneze substanțele active pentru a evita dezvoltarea rezistenței la tratament.

O altă metodă importantă este monitorizarea și eliminarea plantelor infectate. Este recomandat să se monitorizeze regulat culturile pentru a depista semnele de infestare și să se elimine plantele afectate pentru a limita răspândirea acarienilor în restul culturii.