Transport gratuit pentru orice comandă.

Fluturele alb al verzei

Lorem ipsum
  • Denumire stiintifica Pieris brassicae L.

Produse recomandate

În Romania este întâlnită în toate zonele ţării noastre, mai ales unde se cultivă varza.

Adultul are corpul de culoare neagră, cu aripile albe cu aspect făinos şi cu nervuri şi pete negre. Antenele sunt lungi, clavate, cenuşii. La femelă aripile anterioare prezintă în mijlocul câmpului 2 macule rotunde de culoare neagră şi câte una în vârf şi în partea posterioară, iar aripile posterioare, câte o pată neagră în partea anterioară. La mascul aripile anterioare au o pată neagră apicală şi câte una pe marginea anterioară a aripilor posterioare. Deschiderea aripilor este de 40-65 mm. Femela este de regulă, mai mare decât masculul. Larva are corpul pubescent de culoare verzuie, cu pete negre-brunii . Dorsal prezintă 3 dungi longitudinale gălbui, din care cea mediană subţire, iar cele 2 laterale, late. Lungimea corpului este în medie de 40-50 mm.

Dezvoltarea populației

Prezintă 3 generaţii pe an, iernează ca pupă pe ramurile arborilor, pe trunchiul copacilor, pe sub streşinile caselor etc. Adulţii apar pe parcursul lunii mai şi se hrănesc cu nectarul florilor.

După împerechere, femela depune ponta pe partea inferioară a frunzelor de crucifere. Ouăle sunt depuse în grupe de 50 – 100, de regulă pe partea inferioară a frunzelor de varză, conopidă, gulie etc.

Larvele au un comportament gregar şi în primele zile se hrănesc cu corionul ouălor, după care devin solitare şi se răspândesc în cultură. Dezvoltarea larvară durează 25-30 zile după care larvele se fixează pe partea inferioară a frunzelor cu ajutorul unui fir de mătase şi se transformă în pupe. În luna iulie apar adulţii primei generaţii care zboară timp de 20-25 zile.

La sfârşitul lunii iulie larvele primei generaţii îşi încheie evoluţia. Noii adulţi apar în iulie, şi se reia ciclul evolutiv.

Atac și simptome

Larvele fluturelui alb al verzei atacă varza, conopida, gulia, ridichea, rapita şi alte crucifere cultivate şi spontane. În primele vârste se hrănesc în grup, şi rod epiderma inferioară şi parenchimul frunzelor, iar mai târziu devin solitare scheletuind frunzele, lăsând întregi numai nervurile.

Produce pagube importante la culturile de varză, conopidă, gulii în special în anii secetoşi.

Combatere

Populaţiile dăunătorului sunt limitate de acţiunea prădătorilor şi parazitilor. Rezultate bune se obţin prin efectuarea de tratamente chimice, utilizând unul din produsele omologate.