Gândacul ovăzului
- Denumire stiintifica Oulema melanopa L.
Daunator cunoscut în toate regiunile tarii, cunoscând o exacerbare în special, în sudul, centrul si vestul tarii. Alaturi de specia dominanta, L. melanopus, într-o proportie mai redusa apare si L. lichenis.
Adultii au corpul alungit, 4-5 mm lungime, având capul, antenele si tarsele de culoare neagra, iar toracele, abdomenul si elitrele sunt albastru verzui cu luciu metalic, pronotul si picioarele sunt de culoare portocaliu-roscat .
Larva este de culoare alba-galbuie-portocalie, cunoscuta sub denumirea de “vierme balos”, ajunsa la completa dezvoltare atinge 5-7 mm., corpul este bombat posterior, acoperit cu excremente (datorita sacului stercoral, care consta din o rascroire a tegumentului în care sunt depozitate excrementele si substantele mucilaginoase, si eliminate de anusul situat dorsal cu deschiderea orientata anterior). Acumularea excrememtelor în sacul stercoral este favorizata si de pozitia larvei (cu capul în jos).
Dezvoltarea populației
Specie cu o singura generatie pe an si ierneaza în stadiul de adult, sub resturi vegetale sau în frunzarul padurilor etc. Adultii apar, în a doua jumatate a lunii aprilie, în culturile de cereale de primavara (în special în cele de ovaz), adultii se grupeaza în colonii mai mici sau mai mari (manifesta fenomen de gregarism).
Precipitatiile abundente din lunile mai si iunie întârzie adesea perioada de dezvoltare a larvelor. Larva ajunsa în ultima vârsta, coboara în sol la adâncimea de 4-5 cm., unde are loc împuparea. Adultii noii generatii apar spre sfârsitul lunii iunie, începutul lunii iulie, apoi se retrag la sfârsitul lunii august - începutul lunii septembrie pentru hibernare (litiera, frunzarul padurilor, fânete, sub resturi vegetale etc.).
Atac și simptome
Copulatia si ponta încep la sfârsitul lunii aprilie sau începutul lunii mai, dupa o scurta perioada în care adultii se hranesc. Larvele aparute se hranesc cu frunzele pe care au eclozat, iar odata cu dezvoltarea, trec pe alte frunze sau plante.
Se hraneste, atât în stadiul de adult cât si cel de larva, cu graminee cultivate sau spontane, planta preferata fiind ovazul.
Adultii rod frunzele sub forma unor dungi longitudinale, de diferite dimensiuni, perforând adesea cele doua epiderme si parenchimul. Larvele consuma în schimb numai epiderma superioara si parenchimul, lasând intacta, sub forma unei pielite albe, transparente, epiderma inferioara.
Atacul are loc de obicei în vetre, care se maresc pe masura dezvoltarii larvelor, plantele având un aspect albicios (vetrele localizându-se cu usurinta în lan), frunzele fiind îngalbenite si uscate. Pagubele produse de atacul daunatorului se exacerbeaza în anii secetosi, putând ajunge la 70-80%.
Combatere
Metodele agrotehnice nu prezinta importanta deosebita în combaterea directa a daunatorului, însa se e cunoaste fenomenul de rezistenta sau toleranta la atacul acestui daunator.
Pentru combaterea atât a adultilor hibernanti cât si a larvelor noii generatii, pentru toate culturile de cereale paioase, sunt avizate o serie de pesticide.
Tratamentele împotriva adultilor se recomanda când se depaseste PED-ul. Pentru adultii hibernanti PED-ul este de peste 10 exemplare/m2. Atacul larvelor se manifesta sub forma de vetre, iar PED-ul pentru larve de 250 larve/ m2, si reprezinta densitatea daunatorului în vetre.