Gărgărița semințelor de rapiță

A fost introdusă în România pentru prima dată în 1931, este prezentă în toate zonele cultivatoare de rapiță.

Adultul are corpul de 2-2,8 mm lungime, de culoare neagră, acoperit cu perișori fini cenușii. Larva este apodă, de culoare alb-galbuie și ajunge la completă dezvoltare la circa 4-5 mm lungime. Specie cu o generație pe an, și iernează ca adult în liziera pădurilor, în stratul superficial al solului, la 0,5-5 cm adâncime.

Dezvoltarea populației

La începutul lunii aprilie migrează pe crucifere și este prezentă în cultură pâna la începutul brunificării semințelor.

Femelele depun ouă în silicvele în formare, femelă rozând un orificiu în peretele silicvei unde depune câte un ou.

La complete dezvoltare larvele părăsesc silicvă, rozând orificii în peretele acesteia, apoi se retrag în stratul superficial al solului, noii adulți se hrănesc pe cruciferele spontane și cultivate, pâna toamnă când se retrag pentru hibernare.

Atac și simptome

Se hrănesc producând rozând mici în tulpini, pedunculi și butoni florali. Păstăile infestate sunt marcate cu o secreție, pentru a preveni depunerea altor ouă de catre alta femelă. 

Adulții produc cavități în tulpini, pedunculi și butoni florali, iar larvele consumă semințele.

Intr-o silicvă atacata se identifică o singură larvă de Ceutorhynchus, eventualele alte larve aparțin țânțarului silicvelor (Dasineura brassicae).

Atacul femelei asupra silicvei este urmat de către țânțarul silicvelor (Dasyneura brassicae Winn.).

Combatere

Tratamentul trebuie început atunci când se observa o insecta la 2 plante. PED-ul poate fi redus la o plantă atacată, când atacul este însoțit de prezența muștelor păstăii (Dasineura brassicae).

De obicei, dăunătorul se grupeaza pe marginea culturii, astfel ca un tratament efectuat la marginea solei este suficient pentru combaterea dăunătorului din punct de vedere economic.