Transport gratuit pentru orice comandă.

Gărgărița sfeclei

Lorem ipsum
  • Denumire stiintifica Bothynoderes punctiventris

Produse recomandate

În România este cunoscuta în special în sudul tarii si în zonele cultivatoare de sfecla de zahar ce se caracterizeaza prin soluri usoare cu cernoziom, aluvionare.

Adultul are corpul oval alungit, de 12-16 mm lungime, de culoare neagra, si acoperit cu solzi cenusii, segmentele abdominale 2, 3 si 4 prezinta pe partea inferioara pete negre lucioase, de unde si denumirea de „punctiventris". Larva (27-30 mm) este apoda, de culoare alba, cu corpul moale, încovoiat putin si încretitpe partea dorsala.

Dezvoltarea populației

Specie cu o singura generatie pe an (monovoltina), si ierneaza ca insecta adulta în sol, la 20-25 cm adâncime, într-o camaruta pupala.

Aparitia adultilor la suprafata solului, are loc în a doua decada a lunii martie si dureaza uneori, pâna la începutul lunii mai. Apar în numar mare când temperature medie a aerului depaseste 10-12°C, perioada care corespunde cu însamântarea si germinarea semintelor de sfecla, sau cu înflorirea corcodusului si caisului.

Atac și simptome

Specie considerata ca cel mai periculos daunator al culturilor de sfecla, duneaza atât ca adult cât si ca larva, atacul adultilor este foarte periculos în perioada rasaririi plantutelor de sfecla, pe care le reteaza de la colet sau rod frunzele cotiledonale, reducând astfel numarul de plante/m2, dar dupa formarea celei de-a doua pereche de frunze (chiar daca adultii rod frunzele partial), atacul lor nu mai este important.

Larvele rod vârfurile radacinilor, sau produc cavitati sau galerii în radacini.

Combatere

Masurile agrotehnice contribuie la o buna dezvoltare a plantei, si o mai buna rezistenta a acesteia la atacul daunatorului. Amplasarea culturii de sfecla de zahar se va face obligatoriu la peste 2-6 km fata de vechea cultura de sfecla, pentru a întârzia infestarea acesteia cu daunatori. O rotatie corecta reduce mult riscul atacului de gargarita, iar combaterea buruienilor înlatura din cultura plantele alternative de hranire a daunatorului. De asemenea, se evita cultivarea sfeclei de zahar dupa floarea soarelui sau porumb, deoarece au o serie de daunatori comuni, iar pe solurile grele se seamana la suprafata, pentru a reduce atacul daunatorilor care pot ataca plantele sub crusta.

Se recomanda aplicarea unor masuri de combatere a daunatorului, atunci când acesta începe sa paraseasca locurile de hibernare, atunci când temperatura aerului este de 8°C, iar la 30 cm, în sol, se înregistreaza peste 40°C.

Tratamentele de combatere se aplica atunci când densitatea daunatorului este de 0,5 exemplare/m2. De la rasarire pâna în faza de patru frunze, PED-ul este de 0,25-0,5 exemplare/m2.

Combaterea gargaritei sfeclei (Bothynoderes punctiventris), se face alaturi de a celorlalti daunatori fitofagi ai culturii din perioada de germinare-rasarire, cunoscuti sub numele generic de “daunatori de sol”, reprezentati de Chaetocnema tibialis, Tanymecus dilaticollis, T. paliatus, Agriotes sp., sau larvele de buha, Agrotis sp.

Nivelul pagubelor în cazul neaplicarii tratamentelor chimice împotriva daunatorilor mentionati, sunt cuprinse între 20-100% plante distruse, valori care trebuie permanent corelate cu densitatea daunatorilor si conditiile de favorabilitate determinate, de conditiile factorilor ecologici naturali.