Minierul frunzelor de tomate

Daunatorul a fost descris inițial în 1917, de Meyrick, ca Phthorimaea absoluta, pe baza unor exemplare colectate din Huancayo (Peru), ulterior denumirea a fost Gnorimoschema absoluta (Clarke, 1962), Scrobipalpula absoluta (Povolny) sau Scrobipalpuloides absoluta (Povolny), dar a fost în final încadrat în genul Tuta ca specia Tuta absoluta Povolny, în 1994.

Tuta absoluta este un dăunător relativ nou în Romania, prezența sa fiind observată începând cu anul 2012 în zona de vest a României. De atunci, s-a răspândit cu repeziciune în toate bazinele legumicole din țară. În cazul unui atac se poate compromite recolta până la 100 %. Dăunătorul are un potențial reproductiv foarte mare, un ciclu biologic de 25-38 de zile (la peste 9⁰C) sau 10 - 15 zile (la 35 - 40⁰C).

Adultul, este o molie de aproximativ 10 mm lungime, argintiu-gri cu pete negre pe aripile anterioare . Masculii sunt mai închiși la culoare și mai mici decât femelele.

Dezvoltarea populației

Adulții sunt nocturni, iar ziua stau ascunși printre frunzele plantelor gazdă. Ouăle sunt depuse în principal pe partea inferioară a frunzei. În primul stadiu de dezvoltare, larva este de culoare crem cu capul de culoare neagră, culoarea larvelor devine gri-verzuie până la roz deschis începând cu stadiul II până în stadiul IV de dezvoltare .

Atac și simptome

Larvele sunt cele care determină pagubele în culturi. Primele atacuri se pot observa sub forma galeriilor în frunze, niște mine specifice în interiorul frunzelor pe măsură ce larva se hrănește cu epiderma frunzei sau asupra vârfului de creștere, florilor și tinerelor fructe, prin prezența excrementelor negre ale larvelor.

Atacul este asemănător cu al musculiței miniere (Liriomyza trifolii), dar la Tuta absoluta galeriile formate în frunze sunt foarte largi comparativ cu cele formate de Liriomyza trifolii. Pătrund și în tulpini, pețiol, fructe pe măsură ce acestea se coc, preferând partea de sus a acestora în care sapă galerii , pe care pot pătrunde diverși agenți fitopatogeni (ciuperci, bacterii), cauzând mari pierderi (80 - 100 %) de producție în zonele legumicole și duc în scurt timp la compromiterea culturii. Mărimea minei (tunelului) crește odată cu creșterea larvelor, favorizată fiind de perioadele climatice călduroase.

La identificarea atacului se elimină părțile sau plantele atacate prin ardere. Este important să arătăm că dăunătorul este de carantină, astfel că se recomandă distrugerea culturii atacate și restricții în zonă, privind cultivarea tomatelor. Din păcate nu se accordă compensații juste pentru cultura distrusă sau pentru pierderile suferite prin interzicerea cultivării tomatelor în zona de carantină.

Principala plantă atacată de T. absoluta este tomata, dar acest periculos dăunător atacă puternic și alte legume din familia Solanaceae, inclusiv cartoful, dar de mai mare interes pentru România este faptul că sunt atacate în mod deosebit și vinetele și ardeiul.

Combatere

In cazul instalarii in cultura, combaterea este foarte dificila, larvele se combatut cu dificultate deoarece sunt ascunse in galerii in frunza sau/si alte organe, iar insecticidele applicate patrund cu dificultate, in conditiile in care daunatorul poate dezvolta rezistenta la insecticide.

Controlul daunatorului se poate asigura prin tehnologiile de combatere integrata, prin utilizarea de produse biologice si chimice, a capcanelor cu feromoni, in vederea depistarii presiunii de infectie, precum si a plaselor antiinsecte. Ca si masuri, la identificarea atacului pe fructe se elimina fructele atacate si se distrug prin ardere, iar la sfarsitul perioadei de vegetatie, toate resturile vegetale sunt distruse, iar in spatiile protejate se poate face dezinfectia solului.