Molia orientală a fructelor

În România este semnalată în anul 1964 în fructele provenite din plantaţiile din jud. Timiş, iar apoi atacul s-a extins în plantaţiile de piersic din Câmpia Dunării după care din 1971 a fost necesar să se aplice tratamente de combatere în livezile de piersic.

Fluture de culoare brună-cenuşie, de 5-7 mm lungime, cu anvergura aripilor anterioare de 10-15 mm, aripile anterioare sunt de culoare brună cenuşie şi prezintă de-a lungul marginii anterioară şapte perechi de pete albe, fine, în formă de virgulă, orientate către apex, iar pe muchia externă se află câte şapte pete negre. Larva matură este o omidă adevărată, de 12-14 mm lungime, de culoare roşu-deschis.

Dezvoltarea populației

Specie cu 3-4 generaţii pe an, şi iernează ca larvă complet dezvoltată, într-un cocon mătăsos în crăpăturile scoarţei sau sub ritidomul tulpinii. Larvele ultimei generaţii atacă fructele speciilor pomicole cu coacere târzie (preferând gutuiul).

Fluturii generaţiei hibernante apar în ultima decadă a lunii aprilie şi se eşalonează până la a doua decadă a lunii iunie.

Femelele depun ouă pe frunzele din vârful lăstarilor, iar larvele care apar pătrund în lăstari şi se hrănesc cu interiorul acestora până la completa dezvoltare. Când devin mature se retrag în crăpăturile scoarţei, pe fructe sau sol, şi îşi confecţionează coconi în interiorul căruia se transformă în pupă.

Adulţii primei generaţii al căror zbor se eşalonează în a doua decadă a lunii iulie. După împerechere femela depune ponta pe lăstarii încă cruzi şi pe fructele soiurilor timpurii, hrănindu-se cu organele respective.

Fluturii generaţiei a două se eşalonează de la jumătatea lunii iulie până la sfârşitul lunii august. Femela depune pontă pe fructele în pârgă, larvele generaţiei a treia producând pagube importante la fructe. În luna septembrie are loc zborul fluturilor generaţiei a treia. Larvele generaţiei a patra se dezvoltă pe fructele speciilor pomicole cu coacere târzie (măr, păr şi gutui).

După dezvoltarea completă, se retrag în rugozităţile tulunii, în colţurile lăzilor cu fructe recoltate sau late locuri adăpostite, constituind surse de infestare pentru anul următor. În unii ani, în regiunile sudice poate apare generaţia a patra, care se dezvoltă pe fructele târzii (preferă gutuiul).

Atac și simptome

Molia orientală a fructelor atacă lăstarii, frunzele şi fructele de piersic, cais, prun, uneori şi pe cele de cireş, măr, păr sau gutui din apropierea livezilor de piersic. În lăs­tarii atacaţi, larvele celei de a treia generaţii, formează galerii descendente de 5-18 cm lun­gime, din care cauză lăstarii se curbează şi se usucă, devenind negrii.

Atacul se recunoaşte şi după rozăturile şi excrementele din jurul orificiului de penetrare şi veştejirea frunzelor din vârful lăstarilor. Larvele migrează de  la un lăstar la altul, atacând 4-5, până la maturitate.

În fructe, larvele generaţiilor 2-4, pătrund prin peduncul sau caliciu, formând galerii neregulate în jurul sâmburelui, fructele atacate prezintă la suprafaţa orificiilor excremente şi exudaţii gomoase. Fructele stagnează în dezvoltare şi de obicei putrezesc şi cad.

Combatere

Lucrările de tehnologie a culturii piersicului (întreţinerea solului, tăieri) ajută la diminuarea rezervei biologice a dăunătorului. Rezultate bune în combaterea moliei orientale a fructelor, se obţin prin tăierea în primăvară a lăstarilor atacaţi de omizile din prima generaţie şi arderea acestora, întrucât sunt distruse astfel omizile miniere.

De asemenea, bune rezultate se obţin şi prin aplicarea pe trunchiuri a unor brâie-capcană în care omizile se retrag pentru împupare după care sunt distruse, precum şi arătura sau săparea terenurilor din livadă, în scopul distrugerii omizilor retrase pentru împupare sau hibernare.

Se recomandă aplicarea metodei de combatere prin captarea în masă a masculilor, din fiecare generaţie, cu ajutorul capcanelor adezive cu momeli feromonale.

Momentul aplicării tratamentelor împotriva larvelor generaţiei I şi a II-a se poate stabili la 3-4 zile după înregistrarea maximului curbei de zbor, determinat pe baza capturilor realizate cu ajutorul capcanelor cu momeli feromonale, instalate în coroana pomilor.

Pragul economic de dăunare este de 100 capturi/capcană/săptămână în capcanele cu feromoni.

Pentru moliile piersicului sunt avizate şi recomandate a se folosi insecticidele omologate şi preparate pe bază de Bacillus thuringiensis.