Molia pieliței fructelor

În Romania a fost semnalată în plantaţiile de măr şi păr din nordul Moldovei.

Fluturii prezintă un dimorfism sexual marcat, masculul are anvergura aripilor anterioare de 20 mm, de culoare brun roşcat cu desene brune mai mult sau mai puţin estompat, femela prezintă anvergura aripilor de 19-22 mm, de culoare brun închisă şi cu desene mai puţin distincte, reprezentate prin câteva linii mai închise, dispuse oblic. Larvele au capsula cefalică de culoare închisă în primele stadii, dar în ultimul stadiu de dezvoltare de culoarea brun deschisă (culoarea mierii), corpul este de culoare verzuie, cu o lungime de 18-20 mm la sfârşitul dezvoltării.

Dezvoltarea populației

Specie cu două generaţii pe an, şi iernează ca larve mici în stadiul al doilea şi al treilea, în crăpăturile scoarţei pomilor, în scorburile trunchiului şi rugozităţile de la baza mugurilor, adăpostite în coconi mătăsoşi.

Primăvara îşi reiau activitatea începând cu luna aprilie şi se hrăneşte pe seama  mugurilor şi a frunzelor tinere. Transformarea în pupă se desfăşoară în luna mai, în organele atacate. Primul zbor se efectuează la sfârşitul lunii mai şi în cursul lunii iunie.

Femelele depun ouă, pe faţa superioară (la măr) şi inferioară (la păr şi cireş), în grupe de câte 30-100 (200-350/femelă). Larvele neonate se deplasează spre frunzele tinere, îşi fac un adăpost din fire de mătase, ca un tunel, la adăpostul căruia rod frunzele. Mai târziu se hrănesc cu coaja fructelor, roasă la adăpostul unor frunze prinse cu mătase.

Uneori în perioada recoltatului, larvele se află în adâncitura de lângă peduncul, sub o reţea de mătase şi ajung în depozite unde îşi continuă hrănirea.

Dăunătorul se poate răspândi la pomii învecinaţi prin curenţii de aer, care transportă larve neonate, suspendate de fire de mătase. Larvele din prima generaţie de vară se dezvoltă la sfârşitul lunii iunie şi iulie, pe mlădiţele în creştere, hrănindu-se din frunzele extremităţilor pe care le unesc printr-un fir mătăsos.

După o perioadă de nimfă de 10-15 zile, al doilea zbor se derulează în funcţie de an, între sfârşitul lunii iulie şi  septembrie.

Atac și simptome

O parte din larve atacă epiderma fructelor pe care le rod pe suprafeţe mari în ramificaţii neregulate pornind de la cavitatea pedunculară sau din punctul de contact cu alte organe. Fructul se cicatrizează, fără a produce o nouă epidermă, însă acestea nu se deformează.

Insectă polifagă, atacă peste 47 de specii, lemnoase şi erbacee, preferate fiind mărul, părul, apoi cireşul, caisul, piersicul, prunul, coacăzul negru. Larvele hibernante rod în primăvară mugurii, inflorescenţele şi fructele tinere, apoi frunzele sunt roase neuniform.

În fructe sunt săpate chiar galerii superficiale, rănile de la suprafaţa fructelor se suberifică, fructele prezintă crăpături în care pătrund sporii de Monilia spp., producând putrezirea fructelor în depozite.

Combatere

Prin folosirea capcanelor cu feromon specific (AtraRet) şi prin controlul recoltei se efectuează prognoza de lungă durată. Dacă în capcanele cu feromoni nu sunt mai mult de 20 fluturi/capcană/săptămână, în generaţia a doua şi controlul recoltei nu arată daune, în anul următor nu va fi nevoie de tratamente de combatere.

Pragul economic de dăunare este de 8 % din inflorescenţe ocupate de larve, primăvara; 5-8 % lăstari atacaţi vara; la capcana feromonală, 20 fluturi/capcană/săptămană.

Sunt avizate şi se recomandă în combatere produsele specifice omologate, la părăsirea adăposturilor de iernare se aplică tratamente împotriva omizilor hibernante şi la maximum de ecloziune, în cazul omizilor din generaţiile de vară şi de toamnă.