Molia vărgată a piersicului

În Romania a fost semnalată pentru prima dată în plantaţiile de piersic din judeţul Bihor, în anul 1961 şi apoi ulterior în Câmpia Dunării, sudul Dobrogei, Banat şi Transilvania.

Fluture de culoare cenuşie, de 5-7 mm lungime, cu anvergura aripilor de 11-14 mm. Aripile anterioare sunt înguste, de culoare cenuşie cu linii longitudinale negre, şi o pată brună sub formă de unghi în regiunea mediană a marginii anterioare.

Larva complet dezvoltată este de 10 mm lungime şi are corpul de culoare brun-închisă, prezentând câte o linie galbenă deschisă la limita fiecărui segment, având aspect inelat.

Dezvoltarea populației

Prezintă 3 generaţii pe an şi iernează ca larvă de vârsta a treia şi a patra, sub scoarţa exfoliată a ramurilor, într-un adăpost construit din resturi de scoarţă şi lemn.

În primăvară, larvele îşi reiau la sfârşitul lunii martie, o dată cu dezvoltarea mugurilor, pe care îi atacă. Larvele apoi migrează spre vârful lăstarilor, în care rod orificii de pătrundere spre locul de inserţie a acestora. După 30-35 de zile când larvele sunt complet dezvoltare, se retrag între două frunze sau la bifurcaţia lăstarilor de care se fixează prin fire mătăsoase şi se transformă în pupe.

Adulţii apar în cursul lunii mai. Prima generaţie, se dezvoltă în mai-iunie iar activitatea de zbor, copulaţia şi depunerea ouălor este crepusculară. Femela depune ouă pe muguri în mod izolat sau în grupe mici, după eclozare larvele pătrund în fructele soiurilor de piersic cu coacere timpurie, iar în cursul lunii iunie, omizile părăsesc fructele, se retrag la îndoitura unor frunze uscate sau pe dosul acestora, se fixează cu fire mătăsoase şi se transformă în pupe, apariţia şi zborul fluturilor din prima generaţie se eşalonează pe o perioadă de 3 - 4 săptămâni.

Cea de-a doua generaţie se dezvoltă în iulie-august şi paralel cu zborul eşalonat al fluturilor din prima generaţie au loc copulaţia şi ponta. Ouăle sunt depuse pe peţiolul frunzelor şi pe fructe, din a doua decadă a lunii iulie, apar larvele care pătrund în fructe, producând galerii în profunzimea acestora.

La dezvoltarea completă, larvele ies din fructe, se fixează în depresiunea pedunculului sau la îndoitura frunzelor şi se transformă în pupe, iar la sfârşitul lunii august zboară fluturii din generaţia a doua.

Generaţia a treia, se dezvoltă de la începutul lunii septembrie şi până în  luna mai, a anului următor, femelele depun ouăle pe ramuri şi foarte rar pe fructe, larvele apărute evoluează până la sfârşitul lunii septembrie, începutul lunii octombrie şi se hrănesc cu lăstarii tineri. După ce năpârlesc de 2-3 ori, se retrag sub scoarţa exfoliată a pomilor pentru diapauza hiemală.

Atac și simptome

Larvele acestei specii atacă lăstarii şi fructele de piersic, cais, migdal. Omizile primei generaţii atacă exclusiv lăstarii, iar cele ale generaţiilor următoare atacă lăstarii tineri şi fructele începând cu stadiul de pârgă, larvele pătrund în lăstari printre frunzele din vârf, astfel încât pătrunderea acestora se observă doar după urmele de excremente care rămân la suprafaţă, ca urmare  a atacului, lăstarii se ofilesc şi apoi se usucă.

Atacul manifestat la fructe începe din luna iunie, larvele pătrund în majoritatea cazurilor prin zona pedunculului, a caliciului sau pe suprafaţa de contact dintre două fructe, ramură şi un fruct sau dintre o frunză şi un fruct, larvele formează galerii în fructe, hrănindu-se cu pulpa fructului din jurul sâmburelui, până la transformarea în pupă.

Fructele atacate cad, putrezesc sau îşi pierd valoarea comercială.

Combatere

Pentru controlul daunatorului sunt recomandate o serie de măsuri tehnologice: tăierea şi arderea lăstarilor atacaţi; adunarea fructelor viermănoase şi căzute sub corana pomilor; instalarea de capcane feromonale, cu feromon specific, pentru determinarea nivelului populaţional al speciei şi avertizarea tratamentelor chimice.

Împotriva omizilor hibernante, avertizarea se emite la apariţia primelor frunze pe ramurile de piersic, tratamentul urmând a se aplica la 3-4 zile de la această dată, impotriva omizilor din generaţia I şi a II-a, avertizarea se stabileşte pe baza curbei de apariţie şi zbor a fluturilor, întocmită cu ajutorul capcanelor feromonale.

Momentul optim de aplicare a tratamentelor se consideră a fi la a 16-18 zi de la înregistrarea zborului fluturilor sau la a 8-10 zi de la depunerea primelor ouă pentru prima generaţie sau la înregistrarea a 100 fluturi/capcană/săptămână.

La acest moment determinat, se aplica de tratamente chimice, utilizând produsele omologate, se practică schema de tratamente: 3+1+1, tratamentele aplicate împotriva omizilor din generaţia hibernantă se repetă din 8 în 8 zile.