Transport gratuit pentru orice comandă.

Omida fructelor

Lorem ipsum
  • Denumire stiintifica Helicoverpa armigera Hübner

Produse recomandate

Este foarte greu de a gestiona o taxonomie complicată a acestei specii ce prezintă mai multe probleme.

În România este semnalată în tot cuprinsul țării, și produce atacuri în unii ani, pe anumite sole, în zona sudică a țării.


Dăunătorul este un noctuid tipic, adulții sunt diferiți din punct de vedere al colorației, fiind de culoare brună cu nuanțe de gri, cu numeroase pete întunecate și neregulate, și linii transversale pe aripa anterioară. Pe aripa anterioară există o zonă închisă către vârful aripii și o pată orbiculară spre centrul aripii, fiind înconjurate de o colorație mai deschisă.

Aripile posterioare sunt mai deschise la culoare spre bază și mai închise la culoare spre jumătatea distală, iar în treimea terminală prezintă o dungă transversală de culoare brună zimțată. Anvergura aripilor este de circa 35 - 40 mm, culoarea aripilor este variabilă, dar la masculi în general este gri-verzui și la femele portocaliu-maronie, aripa anterioară are o linie formată din 7 - 8 puncte închise la culoare pe marginea anterioară și o bandă transversală maro de formă neregulată. În stare de repaus aripile sunt plicate sub forma unui acoperiș. Aripile posterioare sunt deschise la culoare, pe margine având o dungă evidentă maro închis, nervuri evidente și un semn ca o virgulă în zona centrală.

Culoarea larvelor este variată, chiar pe aceiași plantă gazdă, de la diferite nuanțe de verde până la roziu, brun sau chiar negru. Se poate deosebi de alte specii asemănătoare prin prezența unei linii duble care se desfășoară pe mijlocul spatelui și prin striuri deschise ce există pe fiecare parte a corpului. Există 5 stadii larvare, iar la completa dezvoltare larva atinge 35 - 40 mm lungime. Pupele sunt de culoare brun închis.

Dezvoltarea populației

În condițiile climatice din România, specia poate avea 2-3 generații pe an. Iernează ca pupă în sol, iar primii adulți apar spre sfârșitul primăverii, prima generație se dezvoltă în mai - iunie, a doua în iulie și a treia generație la sfârșitul lunii august.

Împerecherea și depunerea pontei se realizează în cursul nopții, la câteva zile de la apariția adulților. Femelele depun un număr mare de ouă (până la 1.000) pe partea inferioară a frunzelor. Larvele neonate apar după aproximativ o săptămână, iar durata fiecărui stadiu depinde de condițiile climatice din fiecare locație. Larva, la completa dezvoltare, este de 15 - 18 mm lungime, odată eclozată, larva va începe să se hrănească din fruct, perforândul, iar pe măsură ce se maturizează, larva începe să consume și interiorul tomatei, distrugând țesutul și sâmburii acesteia.

Larvele se hrănesc timp de 2 - 3 săptămâni, iar după 3 - 6 săptămâni de la împupare apar fluturii. Există și situația în care multe larve după împupare, intră în diapauză prelungită, uneori până în primăvara următoare.

După aproximativ 21 de zile de la ecloziune, larva matură părăsește planta și organul atacat și pătrunde în stratul superficial al solului (la 2 - 10 cm, uneori mai mult), unde își construiește un adăpost sub forma unei loji căptușite cu fire de mătase, și se transformă în pupă. În cursul perioadei estivale (lunile iulie - august) poate apărea o nouă generație de fluturi, sau chiar în septembrie - octombrie. În cursul verii, o generație poate dura în medie 35 - 40 zile.

Atac și simptome

La legume, atacă tomatele, ardeii, vinetele, fasolea, bamele, bobul, năutul etc. Atacul este prezent în spaţii protejate, precum şi în câmp în a doua parte a verii.

Larvele neonate se hrănesc cu țesutul palisadic și epiderma superioară a organelor atacate, dar pagube remarcabile sunt produse prin distrugerea mugurilor, organelor florale sau a fructificațiilor (mai ales în curs de formare). În cursul hrănirii larva elimină excrementele la exteriorul organului atacat, făcând mult mai ușoară identificarea atacului, chiar dacă larva tânără are o homocromie deosebită și se confundă cu organele atacate.

Larva este deosebit de vorace, semnalându-se fenomenul de canibalism.

Larvele tinere de vârsta I și II se dezvoltă pe aparatul foliar, iar începând cu vârsta a III-a ele pătrund în interiorul fructelor , tratamentele de combatere devenind practic ineficiente.

La tomate, o singură larvă poate ataca toate fructele de pe un racem floral, acestea devenind necomerciale.

Combatere

Controlul daunatorului se poate face prin lucrarile solului, araturi adanci, ce duc la distrugerea pupelor ce ierneaza in sol; combaterea buruienilor ce duce la eliminarea sursei de hrana a larvelor si dăunătorilor; cultivarea de plante capcana semanate inaintea infiintarii culturii pentru a atrage fluturii sa depuna ponta, apoi se elimina plantele cu ponte; mai ales efectuarea tratamentelor imediat dupa eclozare, atunci cand larvele se hranesc intens; aplicarea tratamentelor de combatere se face si in functie de eventuale capturi la capcanele feromonale au/si folosirea capcanelor negre care fac monitorizarea culturilor unde este atacul.