Păduchele negru al cireşului
- Denumire stiintifica Myzus cerasi
Specie răspândită în Romania din zona de stepă până în zona submontană, provocând pagube semnificative în livezile de cireş sau vişin.
Virginogenele aptere au corpul globulos, de culoare brună-negricioasă, lucitoare, lungimea corpului este de 1,8 ‑ 2 mm.
Virginogenele aripate sunt de asemenea de culoare neagră‑lucitoare, aripile sunt bine dezvoltate.
Dezvoltarea populației
Dăunător cu dezvoltare holociclică dioecică, gazda primară este cireşul, iar cea secundară constituită din specii ierboase de Gallium, Asperula etc. Iernează ca ou de rezistenţă pe scoarţa cireşului. Începând cu luna aprilie, apar formele fundatrix, care se deplasează pe ramuri şi partea inferioară a frunzelor, înţepându-le şi absorbind seva din ţesuturi.
Ajunse la maturitate pe cireş sau vişin, formele fundatrix, prin partenogeneză şi viviparie dau naştere la fundatrigene aptere, care după un număr de generaţii, în iunie formează femele aripate care migrează pe plantele gazdă secundare, unde formează virginogene aptere şi aripate.
Toamna apar forme sexupare aripate care se întorc pe gazda primară, şi dau naştere la masculi şi femele, iar după împerechere, femela depune oul de rezistenţă.
Atac și simptome
Specie întâlnită frecvent în livezile de cireşi şi vişini, producând pagube mari în pepiniere. Primăvara devreme colonizează frunzele şi vârfurile lăstarilor de cireş.
La invazii mari frunzele sau chiar florile şi fructele pot fi acoperite complet de colonii de păduchi. În urma atacului frunzele se răsucesc, se brunifică şi se usucă, luând forma unor buchete, iar lăstarii se curbează.
La invazii puternice, pomii stagnează în creştere iar puterea de fructificare a pomilor slăbeşte.
Combatere
La apariţia primelor colonii de afide se face avertizarea tratamentelor şi repetarea tratamentelor până la dispariţia acestora.
Cele mai mari pagube se înregistrează în plantaţiile tinere şi pepiniere, fapt care impune aplicarea de tratamente în primul rând în aceste plantaţii, pentru a proteja vârfurile de creştere a puieţilor şi a salva producţia de fructe la pomii tineri, în plină dezvoltare.
Pragul economic de dăunare este de 50 ouă pe metru de ramură sau 10 % lăstari atacaţi.