Păduchele ţestos din San José

În România a fost semnalată în 1933, în prezent este întâlnită în toate regiunile.

Adultul (femela) are corpul cordioform, de 0,8 – 1,0 mm lungime şi de culoare galbenă, pigidiul portocaliu. Aparatul bucal are forma unui stilet şi este de două ori mai lung decât corpul. Antenele sunt rudimentare, iar ochii şi picioarele lipsesc, scutul care protejează corpul femelei are forma unui disc circular, slab convex, cu diametrul de 1,6 – 2,3 mm în diametru, de culoare brună-cenuşie şi central cu o pată galben-portocalie. Masculul are corpul de 0,8 – 0,9 mm lungime de aceeaşi culoare sa şi femela, antenele sunt formate din 10 articule, prezintă ochi şi o pereche de aripi membranoase albe, străbătute de câteva nervuri, carapacea (scutul) protectoare este alungită de 1,2 – 1,5 mm lungime şi de aceeaşi culoare, ca şi la femelă.

Larva primară, în primele 24 – 48 de ore este mobilă, şi are corpul oval, de 0,2 – 0,25 mm lungime, de culoare galben – portocalie, prevăzută cu ochi, antene, picioare şi 2 sete anale alungite. După fixarea de substrat extremităţile se atrofiază şi îşi formează discul protector caracteristic.

Dezvoltarea populației

Prezintă 1-3 generaţii pe an şi iernează în stadiul de larvă primară, pe scoarţa tulpinilor, a ramurilor şi a lăstarilor. În primăvară, larvele îşi reiau activitatea, hrănindu-se intens, in cursul lunii aprilie, ele năpârlesc şi se transformă în insecte adulte, de ambele sexe.

Prima generaţie, de primăvară, începe să se dezvolte de la sfârşitul lunii iunie când, după copulaţie, femelele încep expulzarea larvelor. La apariţie, larvele migrează pe tulpinile şi lăstarii tineri. După 24-48 de ore de la apariţie ele îşi fixează rostrul în substratul alimentar, şi la adăpostul scutului protector în formare, se hrănesc absorbind sucul celular.

Larvele ajung la completa dezvoltare după 3 săptămâni de hrănire, năpârlesc şi se diferenţiază pe sexe. După copulaţie femelele, formează o nouă progenitură la sfârşitul lunii iulie sau începutul lunii august.

A doua generaţie, de vară, se dezvoltă la începutul lunii august. Larvele apărute migrează pe toate organele aeriene ale plantelor infestate, în a doua jumătate a lunii august, larvele primare năpârlesc şi devin larve secundare, iar la începutul lunii septembrie, ele ajung la completa dezvoltare, năpârlesc pentru a doua oară şi se diferenţiază pe sexe.

Generaţia a treia, de toamnă sau hibernantă (când există), este reprezentată de larvele depuse de femelele celei de-a doua generaţii şi se dezvoltă din septembrie-octombrie şi până în anul următor.

Atac și simptome

Specie polifagă, întâlnindu-se pe un număr de peste 200 specii de plante gazdă, dintre care în ţara noastră pe mai mult de 80 de specii de pomi şi arbuşti fructiferi, ornamentali, esenţe silvice sau plante ierboase. Dintre numeroasele plante cultivate, insecta preferă speciile sămânţoase de pomi şi arbuşti fructiferi ca: măr, păr, prun, piersic, cais, cireş, vişin etc., dar într-o frecvenţă şi intensitate mai slabă.

Femelele adulte şi larvele se răspândesc pe toate organele aeriene ale plantelor-gazdă: tulpini, ramuri, frunze, fructe, localizându-se mai ales pe scoarţa tulpinilor şi pe lăstari, apoi în depresiunile caliciului şi ale pedunculului fructelor. La un examen atent se disting carapacele insectelor fixate de substrat, iar în jurul lor pete roşcat-violete.

La un atac intens scuturile care protejează corpul insectelor se suprapun, formând un strat de crustă, pe fructe ele punându-se în evidenţă mai ales în depresiunile caliciului şi pedunculului. Pomii atacaţi stagnează în dezvoltare, se usucă începând de la vârf iar în decursul de câţiva ani, se usucă total.

Producţia de fructe scade foarte mult iar fructele provenite de la pomii atacaţi sunt mici, evident pătate şi au o valoare comercială scăzută.

Combatere

Combaterea păduchelui din San José implică o serie de măsuri specifice: aplicarea de tratamente chimice de iarnă şi de vară, la avertizare cu produse selective, întrucât eficienţa lor se anulează prin utilizarea de produse neselective.

Tratamentele din perioada de repaus vegetativ se avertizează când temperatura depăşeşte 40 grade Celsius, iar cele de vară se avertizează pe baza prognozei de scurtă durată, la înregistrarea apariţiei în masă a larvelor din fiecare generaţie. Obişnuit se avertizează două tratamente pentru fiecare generaţie, iar în pepiniere şi în plantaţiile din care se recoltează altoi, tratamentele se execută eşalonat, la un interval de 2 – 3 săptămâni, pe întreaga perioadă de vegetaţie.

În succesul combaterii chimice a dăunătorului, rolul hotărâtor îl deţin tratamentele de iarnă.

Primul tratament se aplică pentru 5-7 zile de la apariţia primelor larve mobile iar următoarele tratamente se avertizează la 7-14 zile după precedentul, în funcţie de modul de acţiune şi remanenţa produsului. Datorită capcanelor sexuale pentru masculi este posibil să se precizeze momentul optim de aplicare a tratamentelor de vară în cursul perioadei de ecloziune a tinerelor larve mobile.

Este dificil de stabilit un PED, pentru păduchele din San Jose, deoarece prolificitatea dăunătorului şi posibilitatea de răspândire este foarte mare. Potenţialul său de dăunare este deosebit fiind dificil de stabilit un prag sub care să nu prezinte importanţă. Se consideră, in general un PED de 0,5 larve/m.