Transport gratuit pentru orice comandă.

Păduchele verde al piersicului

Lorem ipsum
  • Denumire stiintifica Myzodes persicae Sulzer

Produse recomandate

În Romania se întâlneste frecvent în toate regiunile, atacând un numar mare de specii de plante lemnoase si ierboase, atât în câmp, cât si în sere si rasadnite.

Daunator cunoscut sub diferite denumiri (Aphis persicae Sulzer, A. convolvuli Kaltenbach,  A. cynoglossi Walker, A. dianthi Schrank, Myzodes tabaci Mordvilko, Siphonophora nasturtii Koch).

Virginogenele aptere au corpul oval latit, putin globulos, de 1,4-2 mm lungime si de culoare verde-deschis sau verde-închis. Virginogenele aripate au capul si toracele de culoare neagra, abdomenul galben-verzui, cu pete laterale si cu benzi transversale, care median se unesc într-o pata mare, de culoare neagra. Lungimea corpului este de 1,8 - 2,5 mm.

Dezvoltarea populației

Păduchele verde al piersicului este o specie migratoare si ierneaza sub forma de ou de rezistenta. Ouale de iarna depuse pe piersic eclozeaza începând cu prima sau a doua decada a lunii martie. Forma fundatrix da nastere pe cale vivipara la mai multe generatii de fundatrigene în decurs de 3-4 saptamâni.

Ultima generatie de femele aripate migreaza pe diferite specii de plante ierboase, cultivate si spontane, în special pe cele din familia Solanaceae, unde se înmultesc pe cale partenogenetica vivipara dând nastere la mai multe generatii de femele aripate si aptere.

Toamna, începând cu a treia decada a lunii septembrie, pâna în luna noiembrie, apar femelele sexuate, care dupa copulatie depun oul de iarna. Numarul mare de urmasi pe care-l poate da o femela constituie unul din factorii care contribuie la înmultirea în masa a acestei specii si explica potentialul de raspândire ridicat, cu toate ca pradatorii si parazitii limiteaza într-o oarecare masura înmultirea lor excesiva.

În conditii de sera afidul se poate dezvolta în tot cursul anului înmultindu-se numai pe cale partenogenetica. Pragul de dezvoltare al afidului este de 4,3 grade Celsius, intensitatea maxima de zbor se înregistreaza dimineata si un altul foarte ridicat seara, între orele 18 si 20.

Atac și simptome

Este o specie polifaga, sunt preferate în mod deosebit: sâmburoase si diferite plante ierboase ca: tomate, vinete, ardei, cartof, tutun, salata, mazare, fasole, spanac, lucerna, rapita etc.

Pagube însemnate sunt produse la plantele din sera. Paduchele formeaza colonii pe partea inferioara a frunzelor, pe care le înteapa sugând seva. Datorita atacului tesuturile se necrozeaza, iar frunzele se rasucesc, formând pseudocecidii.

Daca atacul este puternic, frunzele se îngalbenesc si se usuca, plantele atacate se debiliteaza. Pe lânga pagubele directe, transmite si diferite virusuri, care produc mozaicul la unele plante.

Combatere

Tratamentele de iarna efectuate, in livezi, pentru combaterea paduchilor testosi, distrug oualor de rezistenta si diminueaza rezerva populatiei.

Pentru combaterea acestui daunator primul tratament chimic se va efectua primavara, la câteva zile de la aparitia primelor colonii pe frunze si se va repeta la fiecare generatie, daca este cazul (tratamentele se repeta dupa circa o saptamana daca nu se observa disparitia coloniilor de pe plantele atacate).

Se recomanda aplicarea de produse chimice de combatere, utilizând insecticidele omologate. Tratamentele se fac la avertizare, sau la apariţia primilor dăunători în cultură, se evita aplicarea în afara intervalului de temperatură 10-30 grade Celsius.