Păduchele virgulă al pomilor

În România este întâlnit din regiunea de câmpie până în cea montană.

Femela are corpul alungit, de culoare albă sau alb-gălbuie cu pigidiul galben sau galben-portocaliu. Scutul femel este brun-castaniu, lucios, alungit, având forma unei virgule sau a unei scoici de midii, de unde vine şi denumirea de “păduchele virgulă”. Masculul are culoarea brună-violacee, prezentă: ochi, antene, picioare şi o pereche de aripi bine dezvoltate de culoare albă. În stadiul larvar mascul este protejat de un scut alungit de 1,5 mm lungime, de culoare  brun-castanie.

Dezvoltarea populației

În România prezintă două generaţii pe an, iernează în stadiul de ou depus sub scutul femel pe scoarţa ramurilor. Se înmulţeşte pe cale sexuală şi partenogenetică.

Generaţia estivală se eşalonează începând din a doua jumătate a lunii iunie şi până în a doua decadă a lunii august, ouăle sunt depuse în ultima decadă a lunii iunie, începutul lunii iulie. Larvele apar către sfârşitul lunii iunie începutul lunii iulie, se fixează pe ramuri şi se hrănesc cu seva din ţesuturi până în decada a doua a lunii iulie când se diferenţiază cele două sexe. După împerechere femelele depun ponta, dând naştere la generaţia hibernantă.

În primăvara anului următor, ouăle depuse sub scut eclozează, şi rezultă larvele primare care se fixează pe scoarţa ramurilor şi se hrănesc cu sevă până la sfârşitul lunii mai când se transformă în adulţi. Perioada de împerechere se eşalonează pe o perioadă de 7-10 zile, după care masculii mor, iar femelele depun ponta, dând naştere generaţiei estivale.

Atac și simptome

Păduchele virgulă al pomilor parazitează peste 30 de specii de pomi fructiferi: măr, păr, prun, cais, nuc, piersic etc., precum şi o serie de esenţe forestiere şi or­namentale: plop, salcie, ulm, liliac, pin etc. Colonizează ramu­rile şi tulpinile.

În urma atacului, arborii se debilitează, iar dacă atacul se repetă câţiva ani la rând, încep să se usuce de la vârf spre bază. Pomii slăbiţi sunt expuşi atacului altor paraziţi animali şi vegetali. Cei mai sensibili la atac sunt pomii tineri.

Reprezintă uneori un pericol pentru diferiţi arbori fructiferi şi alte Rosacee, producând pagube importante în livezi neglijate, prin cojirea ramurilor şi rămurelelor, ceea ce duce la distrugerea acestor organe şi plesnirea scoarţei şi a pomului.

Uneori se poate instala şi pe fructe, aceste fiind improprii pentru comercializare.

Combatere

Este o specie rezistentă faţă de pesticide, în special din stadiul de larvă secundară, când scutul protector se îngroaşă odată cu năpârlirea larvelor primare.

Se recomandă ca tratamentul chimic să fie aplicat în stadiul de larvă primară, când scutul este permeabil. În funcţie de densitatea numerică a populaţiei se aplică 1-2 tratamente: primul la 7-8 zile de la apariţia primelor larve şi al doilea după 7-8 zile de la primul.

Tratamentul de iarnă cu ulei mineral nu are eficacitate, ouăle fiind bine protejate de scuturile care le acoperă.

Momentul cel mai potrivit pentru combatere, se situează în perioada de ecloziune a larvelor mobile, în mai-iunie.