Ploșnița asiatică a cerealelor

În prezent, în România, sunt semnalate patru specii ale genului Eurygaster Latreile: E. maura, E. austriaca, E. integriceps si E. testudinaria, si speciile Aelia  acuminata, Aelia rostrata, a caror prezenta a scazut atât numeric cât si ca importanta de-a lungul timpului.

Dintre plosnitele cerealelor din România, prin raspândire, dominanta, modul de daunare si pagubele produse, problema  majora o reprezinta speciei E. integriceps, fiind singura specie al carei metabolism este capabil ca în aproximativ 30-40 de zile de dezvoltare sa acumuleze substante de rezerva suficiente pentru a-si asigura supravietuirea si continuarea dezvoltarii pentru 8-9 luni. 

In special în judetele sudice, prezinta nivele ale populatiilor ridicate, cu mult peste pragul economic de daunare, zona constituie arealul principal de daunare si este determinat de prezenta speciei Eurygaster integriceps, care reprezinta 95-99% din totalul plosnitelor întâlnite în culturile de grâu. 

Adultii au un aspect ovoid,  convex dorsal si aproape plat ventral cu lungimea  corpului este de 11,5-12,3 mm. Aripile sunt mascate si acoperite de scutel. În general culoarea corpului are o limita de variatie foarte mare, de la galbui-maroniu cu desen dungat caracteristic, mai închis la culoare, pâna la forme melanice, negre. 

Dezvoltarea populației

Ciclul biologic al speciei este monovoltin (o generatie pe an), fiind puternic legat de fenologia plantei gazda. Plosnitele adulte ce au iernat in padure devin active în primavara, în cea de a III-a decada a lunii martie. 

În cazul existentei unor conditii favorabile climatice (cald si fara ploi), migrarea are loc într-o perioada scurta, de câteva zile sau saptamâni, fiind întârziata când vremea se raceste sau apar ploi îndelungate. Depunerea oualor are loc în masa la sfârsitul lunii mai, începutul lunii iunie.

Dezvoltarea larvara, formarea si hranirea intensa a noilor adulti se desfasoara în perioada mai-iulie. Aceasta etapa este si perioada în care se înregistreaza caracterul daunator al insectelor. Majoritatea noilor adulti  se retrag în padure în I-a si a II-a decada a lunii august.  

Atac și simptome

Atacul plosnitelor se esaloneaza de la sfârsitul lunii aprilie si pâna la recoltare, fiind atacate toate partile plantei: tulpina, frunza, spicul si boabele în spic.  

Atacul si respectiv pagubele sunt diferentiate în functie de generatie. În timp ce adultii hibernanti se hranesc pe organele vegetative iar prin inteparea iar daunele sunt de natura cantitativa, noua generatie (larvele si tinerii adulti) se hraneste exclusiv pe boabele din spic, iar daunele afecteaza puternic calitatea recoltei. Adesea daunatorul iesit din padure inteapa tulpina in momentul inceperii creşterii intercalara, la nivelul celui de al doilea sau al treilea internod, determinand incetarea cresterii si distrugerea fratelui atacat. 

Adesea frunza atacata se îngalbeneste, se rasuceste si se usuca de la locul întepaturii, atârnând ca o sfoara. Uneori spicul ramâne în burduf iar când apare, prezinta aristele ondulate si poate fi partial sau total steril, albicios, aspect care se întâlneste frecvent la vârful spicelor. 

Recunoasterea plantelor de grau atacate de plosnitele hibernante se poate face foarte simplu in cazul spicelor albe se trage de spic si paiul se rupe la zona de rupere este situat locul unde plosnita a intepat tulpina care s-a uscat subtiindu-se. 

Pierderile cantitative nu sunt deosebit de importante în ceea ce priveste noua generatie, ele acopera un spectru de la 0,9–1 la 90 kg/ha. Degradarea boabelor, ca urmare a înteparii acestora de catre plosnite, duce la reducerea greutatii, la scaderea valorii culturale a semintelor si mai ales la deprecierea calitatilor de panificatie a recoltei atacate.  

Combatere

Pentru tinerea sub control a acestora, se aplica permanenta urmarire a evolutiei lor, la nivel national, în elaborarea prognozelor, se tine seama de tendinta crescatoare sau descrescatoare a populatiilor daunatorului. 

Combaterea chimica constituie, în etapa actuala, singura metoda eficienta de protectie a culturilor împotriva atacului acestor periculosi daunatori. Tratamentele aplicate au ca efect distrugerea a 82-98% din adultii si larvele din primele trei vârste. 

Exista o reducere a ponderii tratamentelor împotriva adultilor hibernanti de plosnita, prin modificarea PED (prag economic de daunare) de la 3 adulti/mp, la 5 sau chiar 7 adulti/mp, acolo unde cultura de grâu se prezinta în conditii foarte bune de vegetatie; încadrarea tratamentelor aplicate împotriva larvelor în perioada avertizata si într-un timp cât mai scurt. 

Pentru noua generatie, PED-ul exprimat prin numarul de larve în stadiul I si II este la culturile destinate consumului de 5 exemplare larve/m2, pentru culturile cu densitate optima, bine fertilizate si cu fenologia plantei corespunzatoare lunii în care s-a efectuat sondajul, 3 exemplare adulti/m2, pentru culturile fara densitate optima, nefertilizate si cu fenologia plantei necorespunzatoare lunii în care s-a efectuat sondajul. La culturile destinate producerii de samânta, PED-ul este de 1 exemplare larve/m2. 

Pentru combaterea plosnitelor cerealelor, nu pot fi utiliza metode agrotehnice, deoarece specia efectueaza zboruri lungi care pot ajunge la zeci de km de la locul de hibernare la sola atacata. Recoltarea timpurie a culturii, pe lânga faptul ca poate distruge mecanic noii adulti sau larvele în ultima faza de dezvoltare, împiedica acumularea de substante de rezerva în corpul gras si reduce capacitatea de hibernare a daunatorului, prin cresterea procentului de mortalitate din timpul iernii. Recoltarea pe toate suprafetele dintr-o anumita zona, trebuie sa se realizeze în 10–15 zile.