Transport gratuit pentru orice comandă.

Puricele melifer al mărului

Lorem ipsum
  • Denumire stiintifica Psylla mali

Produse recomandate

In România este prezentă în toate plantaţiile pomicole.

Adultul are corpul de culoare variabi­lă, după sezon, cu lungimea corpului de 3,3-3,8 mm la mascul şi 3,6-4 mm la femele. Formele estivale au culoarea corpului verde-gălbui, cu capul şi toracele verde-cenuşiu iar abdomenul verde intens, la formele hibernante, femelele sunt mai brunificate decât masculii şi au marginea tergitelor abdominale roşcate.

Larva din prima vârstă are corpul turtit dorso‑ventral, de culoare galbenă, cu benzile dorso‑abdominale negre, ochii bombaţi, de culoare roşie. Larvele din vârsta a doua au extremitatea abdominală acoperită cu o secreţie ceroasă filamentoasă de culoare albă sau albăstruie deschis.

Dezvoltarea populației

Prezintă o generaţie pe an şi iernează în stadiul de ou depus în crăpăturile scoarţei ramurilor, pe ramurile tinere la locul de unde pornesc mugurii, pe solzii mugurilor. Larvele eclozează primăvara, la sfârşitul lunii martie-începutul lunii aprilie, sau în funcţie de fenologia plantei, la înmugurire.

Larvele apărute sunt foarte vioaie şi se deplasează spre mugurii florali şi foliari cu care se hrănesc prin înţeparea şi absorbţia sevei din ţesuturi. Organele atacate sunt acoperite de dejecţiile zaharoase denumite „roua de miere”, spre sfârşitul înfloririi, larvele se transformă în adulţi, care rămân pe frunze fără să producă pagube.

De la sfârşitul lunii iunie, adulţii migrează pe alte plante învecinate, în special pe ulm, după care revin pe măr la sfârşitul lunii august şi în septembrie pentru a depune ouă, stadiul sub care iernează.

Atac și simptome

Atacă mărul şi mai rar gutuiul, iar în timpul verii adulţii sunt întâlniţi şi pe scoruş, alun, păr, salcie, prun, frasin, stejar etc.

Puricele colonizează la început mugurii florali şi foliari, apoi frunzele şi fructele ti­nere. În urma înţepăturilor lăstarii nu se mai dezvoltă normal, se răsucesc, frunzele tinere se deformează, rămân mici, cu aspect cloro­tic. Butonii florali avortează şi se usucă, iar pedunculii lor rămân multă vreme atârnaţi pe ramuri.

Organele atacate sunt acoperite cu dejecţii zaharoase (rouă de miere) pe care se dezvoltă ciupercile din genul Capnodium (fumagina). Din această cauză se formează pe diferite organe atacate, un strat de culoare neagră, care împiedică funcţiile normale ale plantelor (respiraţia, transpiraţia etc.)

Frecvenţa acestei specii este foarte variabilă, dar în general foarte redusă în livezile bine îngrijite.

Combatere

Cel mai bun moment pentru combaterea larvelor se recomandă primăvara, înainte de înflorire sau când 10-15 % din flori şi-au scuturat petalele, iar tratamentul se repetă de 1-2 ori, dacă este nevoie, la interval de 10-15 zile, pentru combaterea ouălor hibernante se folosesc tratamentele de iarna.