Sfredelitorul porumbului

Astăzi, in România, este semnalat în toate zonele cultivatoare de porumb.

Flururele adult are corpul de 13-15 mm, cu anvergura aripilor de 25-30 mm lungime şi prezintă dimorfism sexual. Feme­la este mai mare, de culoare gălbuie deschisă, iar aripile anterioare sunt de culoare galbenă deschisă, cu 3 dungi trans­versale dispuse în zig-zag. Masculul este mai mic, abdomenul terminal este mai ascuţit, având culoarea mai închisă, de nuanţe maronii, cu femurele celei de-a doua pereche de picioare.

Larva este o omidă, de 2-3 mm, iar la completa dezvoltare, are 15-25 mm lungime, de culoare albă-cenuşie, uneori cu o nuanţă roşcată.

Dezvoltarea populației

Specie bivoltină (cu două generaţii pe an), în zona de sud şi centrală a ţării, sau monovoltină (o generaţie oe an) în regiunile nordice sau situate la altitudine. Iernează ca larvă în ultimul stadiu de dezvoltare în cocenii de porumb. Transformarea în pupă se realizează în primăvară, iar fluturii apar la sfârşitul lunii mai, zborul în masă, în ultima decadă a lunii iunie în zonele sudice, şi în prima decadă a lunii iulie în Transilvania şi nordul Moldovei.

Majoritatea ouălor sunt depuse pe frunzele 3-8, mai rar pe frunzele 9-10. Incubaţia durează 8-12 zile. Larvele neonate se deplasează spre teaca frunzei, facand rosaturi pe frunză, perforează tulpina şi se hrăneşte cu măduva plantei. Orificiile realizate de către larve sunt de 2 mm, iar în dreptul lor se observă un rumeguş fin, de culoare variabilă de la alb la brun. Uneori rumeguşul si/sau larvele se pot observa şi pe ştiuleţi în zona maduvei, la baza paniculului şi pe pediculul ştiuletelui, galerii in tulpina, pe boabe sub pănuși.

Atac și simptome

Sfredelitorul porumbului este dăunătorul cel mai periculos după apariţia paniculului, pierderile provocate se pot ridica la 40% din producţia de boabe, dăunătorul este deosebit de important atât prin pagubele directe pe care le produce (aproximativ 6 g/larvă), cât  mai ales prin favorizarea instalării patogenilor, şi împiedicarea recoltării mecanizate.

In cazul primei generaţii de Ostrinia nubilalis s-a observat că în general în stadiul de burduf al creşterii porumbului apare o reducere a recoltei de 5% pentru fiecare din primele trei larve care pătrund în interiorul tulpinii. Când numărul larvelor depăşeşte trei/plantă, pierderile cauzate de fiecare larvă în plus nu sunt în nici un caz liniare.

Combatere

Lupta împotriva acestei specii se bazează în special pe măsuri preventive, din care toate urmăresc reducerea rezervei biologice din natură, este recomandată tăierea/tocarea şi transportarea cocenilor pentru eliberarea terenurilor pe care urmează să fie efectuate arăturile de toamnă, şi distrugerea prin ardere a resturilor de coceni utilizaţi în hrana animalelor.

Exista hibrizi toleranti la atacul daunatorului, toleranta ce poate fi vizualizata cu usurinta prin lungimea galeriilor sapate de dunator in maduva tulpinii si prin numarul de larve existente /planta, in comparatie cu alte cultivare.

În general, nu se aplică tratamente chimice de combatere a dăunătorului adult. În cazul în care atacul este deosebit de puternic şi starea de vegetaţie a porumbului permite tratamentele terestre, sau tratamentele aeriene, se recomandă aplicarea unor insecticide.

Activitatea dăunatorului a fost asociată cu producția de micotoxine, infecțiile cu Fusarium la tulpină și boabele de porumb. Larvele pot acționa ca vector al F. moniliforme, transportând ciuperca de la suprafața plantei în știuletele de porumb. Ciupercile patogene produc micotoxine (Deoxinivalenol (DON) în cazul Fusarium graminearum (Gibberella zeae); Fumonisine în cazul Fusarium moniliforme (G. fujikuroi), F. proliferatum, F. antophilum, F. napiforme, F. nygamai; Aflatoxine in cazul Aspergillus flavus).