Tripsul tutunului

Specie întâlnita frecvent pe: legume, plante florale, arbori fructiferi, numeroase plante salbatice, tutunul, bumbacul si ceapa, deosebit de daunatoare în sere, in România semnalata pentru prima data în 1906.

Adultul de 0,8-1 mm, alungit, îngust si plat, de culoare galbena sau bruna-castanie. Picioarele sunt galbene, cu femurele si tibiile nuantate slab cenusiu. Aripile anterioare prezinta doua nervuri longitudinale si cu franjuri pe margini, iar cele posterioare prezinta numai o nervura longitudinala. Larva, fara aripi, este asemanatoare cu adultul, de culoare alba-palida la început, apoi verzuie sau galbuie.

Dezvoltarea populației

Specie care hiberneaza, fie ca adult sau/si în toate stadiile. În luna aprilie iese din locurile de iernare, depune oua fixate/introduse în tesuturile plantelor cu ajutorul oviscaptului. Larvele se grupeaza pe organele tinere si fata inferioara a frunzelor unde înteapa si absorb seva din tesuturi, intepaturile mici sunt vizibile.

In România dezvolta 3 generatii pe parcursul întregului sezon cald, in sere evolutia se face si iarna, reproductia se face prin partenogeneza.

Începând cu sfârsitul lunii martie, adultul hibernant paraseste locul de iernare (resturi vegetale încorporate sub brazda odata cu aratura de toamna, sub scoarta copacilor, buruieni perene de pe marginea drumurilor), dupa care trec pe planta gazda, tutunul.

Atac și simptome

Specie fitofaga, întâlnita pe flori, frunze si scoarta arborilor, semnalata pe: legume, flori, arbori fructiferi, tutunul, bumbacul si ceapa.

Datorita modului de hranire, în orele calde ale zilei, frunzele se ofilesc, iar plantele de tutun prezinta semnele unei maturitati false. În afara de pagubele directe pe care le produce, daunatorul are si un rol deosebit în transmiterea unor boli produse de virusuri.

Combatere

În timpul perioadei de vegetatie a tutunului se recomanda tratamente foliare cu substantele specifice de combatere a afidelor si a tripsului tutunului. Tratamentele se repeta la interval de 14 zile.