Viermele mărului

În Romania se întâlneşte în toate zonele.

Adultul este un fluture mic, cu anvergura aripilor anterioare de 15-20 mm, iar lungimea corpului de 10 mm. Culoarea corpului şi a aripilor este cenuşie-brună. Aripile anterioare sunt prevăzute cu benzi transversale înguste, de culoare cenuşie-închis.

În regiunea apicală a aripilor anterioare se găseşte o pată semilunară bronzată, cu luciu metalic, delimitată de un chenar roşietic şi străbătută de linii sinuoase aurii. În stare de repaus, aripile au forma unui acoperiş de casă. Larva este o omidă adevărată, care la completa dezvoltare are corpul de 15-20 mm lungime. Capul şi pronotul sunt de culoare brună iar restul corpului de culoare roz-deschis.

Dezvoltarea populației

Prezintă două generaţii pe an şi iernează în stadiul de larvă ajunsă la completa dezvoltare, într-un cocon mătăsos, adăpostit sub scoarţa trunchiului şi în crăpăturile acestuia, în diferite locuri de păstrare a fructelor. În primăvară, prin luna mai, când se realizează pragul inferior de dezvoltare (t0 = 9°C), iar bobocii florali abia se colorează, larvele se transformă în pupe.

Zborul fluturilor se înregistrează când temperatura aerului depăşeşte 15°C şi apar eşalonat pe o perioadă de 35-80 zile. Copulaţia are loc în prima jumătate a lunii mai. Prima generaţie, de primăvară-vară, se dezvoltă din a doua jumătate a lunii mai, când femelele, provenite din larvele hibernante, încep depunerea ouălor. Ouăle sunt depuse izolat, pe frunze, fructe şi lăstari, când fructele au mărimea unei alune. O femelă depune 50-150 ouă, în medie câte 50-60 ouă. După câteva ore de la eclozare larvele pătrund în fructe, fie prin partea laterală, fie pe la peduncul sau zona caliciului.

La completa dezvoltare larvele părăsesc fructele, migrează pe tulpină şi sub ritidomul acesteia, în scorburi, la colet, sub resturi de vegetaţie sau sol, unde îşi formează fiecare câte un cocon din fire mătăsoase şi se transformă în pupe. Stadiul pupal durează 5-10 zile, după care zboară fluturii din prima generaţie.

Generaţia a doua, de toamnă, se dezvoltă începând din a doua jumătate a lunii iulie şi până în septembrie. Ouăle sunt depuse pe fructe, foarte rar pe frunze. 2

După eclozare larvele pătrund în fructe, hrănindu-se în acelaşi mod, ca şi cele din prima generaţie, după care se retrag în diapauza estivală, o parte sub scoarţa tulpinilor, iar o altă parte în magazii, duse odată cu fructele recoltate, îşi formează câte un cocon mătăsos şi rămân în diapauză.

Atac și simptome

Insecta preferă fructele de măr, dar infestează şi pe cele de păr, gutui şi nuc.

Larvele rod galerii de nutriţie în pulpa fructelor, consumând seminţele şi trec dintr-un fruct în altul. Larvele din prima generaţie atacă fructele tinere, de mărimea unei nuci iar cele din generaţia a doua atacă fructele ajunse la coacere.

Din galeriile roase se scurge un rumeguş format din excremente şi resturi de hrană, adesea aglomerate cu fire mătăsoase. Fructele atacate sunt depreciate calitativ, cad de timpuriu şi putrezesc datorită infecţiei cu ciuperci (Monilinia fructigena).

Combatere

În livezile de meri se impune aplicarea unor măsuri complexe constând din: adunarea fructelor viermănoase, imediat după cădere; aplicarea pe trunchiul pomilor de brâie-capcană, din carton gofrat, în scopul atragerii larvelor pentru împupare şi diapauză care se adună şi se ard înaintea începerii vegetaţiei; combaterea pe cale biologică a dăunătorului, prin aplicarea de tratamente cu biopreparate, respectiv cu produse microbiologice pe bază de virusul granulozei; răspândirea în livezi a ovifagilor; aplicarea de tratamente chimice, la avertizare, utilizând produse omologate.

Împotriva primei generaţiei, când starea fitosanitară a livezilor este bună, se folosesc insecticide cu remanenţă de 20-25 de zile. Este indicat să se aplice un singur tratament şi numai dacă timp de două săptămâni consecutiv s-a realizat sau depăşit PED de 2,5 fluturi/capcană/săptămână/ha; un al doilea tratament se recomandă doar în cazul depăşirii acestui prag timp de două săptămâni.

Împotriva generaţiei a doua, se aplică un tratament în săptămâna următoare celei în care s-a realizat sau depăşit PED=2,5 fluturi/capcană/săptămână/ha, tratamentele repetându-se ori de câte ori acest prag este atins sau depăşit.

Până la 2 fluturi/capcană/săptămână, din cele două tratamente avertizate după schema 2 + 2 (sau 3 + 2), poate fi neglijat unul din ambele tratamente, la fiecare generaţie. Stabilirea intensităţii de zbor a fluturilor din ambele generaţii se face în cazul criteriului biologic, cu ajutorul capcanelor cu momeli feromonale de tip AtraPom. Rezultate bune se obţin prin aplicarea de tratamente cu suspensii de produse microbiologice pe bază de Bacillus thuringiensis sau pe bază de virusul granulozei. Sunt avizate la noi în ţară şi recomandate pentru utilizare împotriva viermelui merelor destul de multe insecticide omologate.