Viermele roșu al paiului de grâu

Daunator semnalat în România în anul 1969, arealul de raspândire limitat la anumite zone (judetele Arges, Dâmbovita, Teleorman si Olt), pe o suprafata de circa 70000 ha, produce an de an atacuri semnificative. 

 

Adultul are corpul de 4-5 mm lungime, culoare întunecata, capul si toracele aproape negru, abdomenul initial rosietic, apoi brun. Larva are corpul de 3-4 mm lungime, apoda si eucefala, rosie.

 

 

Specie cu o singura generatie pe an, ierneaza în sol sub forma de larva complet dezvoltata, însa în anii cu conditii nefavorabile în lunile aprilie-iunie (uscaciune exagerata), poseda însusirea ecologica de a putea ramâne ca larva în sol mai multi ani.

 

În lunile aprilie-mai larvele urca la suprafata solului, unde se împupeaza, adultii apar la începutul lunii mai, zborul lor este de peste o luna de zile.

 

Larvele eclozate, rosii, patrund între teaca si tulpina, împrastiindu-se de-a lungul internodului, unde, ca o reactie de aparare a plantei, determina formarea de gale caracteristice în forma de sa ), se pot înregistra pâna la 100 de larve/tulpina. Larvele la maturitate coboara în sol. 

 

 

 

Stadiul daunator este cel de larva, plantele infestate au teaca frunzelor superioare usor umflata, plantele atacate îsi încetinesc dezvoltare, stagneaza înspicarea si au o coacere prematura.

 

Atacul daunatorului scade înaltimea plantei si lungimea spicului, rezultând spice nedezvoltate, sterile sau cu un numar redus de boabe. Aparitia daunatorului este favorizata de cultivarea grâului în monocultura, existenta solurilor argiloase si umiditatea atmosferica si a solului.

 

 

PED-ul este de 5-6 oua sau larve/planta.

 

Combaterea daunatorului se realizeaza prin aplicarea a 3 tratamente chimice în perioada de vegetatie, începând la 2-3 zile dupa aparitia zborului adultilor evidentiat prin capcanele adezive.