Cultura cireșului: Plantare, întreținere și tratamente recomandate

Cultura cireșilor are o tradiție veche în lume, începând cu circa 1000 de ani înainte de Hristos în China și Japonia, ultima țară fiind recunoscută pentru celebrele sale festivaluri ale cireșilor în floare. Se pare că cireșul este originar din aria geografică ce cuprinde Asia de Vest și Europa de Est, de la Marea Caspică până în Balcani. Romanii cultivau cireșii și apreciau gustul deosebit al fructelor, până în secolul I d.Hr. răspândind acest pom fructifer considerat nobil, peste tot în ținuturile stăpânite.

Beneficiile cireșelor

Cireșele sunt fructe delicioase, adevărate pastile de sănătate prin beneficiile nutriționale pe care le au. În numai 150 de grame de cireșe se regăsesc aproximativ 18% din necesarul zilnic de vitamina C și 10% potasiu. Vitamina C este esențială pentru menținerea sistemului imunitar și a sănătății pielii, în timp ce potasiul este necesar pentru contracția musculară, funcția nervoasă, reglarea tensiunii arteriale și multe alte procese corporale fundamentale.

Cireșele sunt o sursă importantă de fibre, care ajută la menținerea sănătății sistemului digestiv prin alimentarea bacteriilor intestinale benefice și îmbunătățirea tranzitului. În plus, prin consumul lor, avem și un aport de vitamine B, mangan, cupru, magneziu și vitamina K.

Unde se cultivă cireși în România?

Cireșul este o specie cultivată în România pe suprafețe relativ mici, însă prin productivitate se situează printre primele 10 țări din Europa. Cele mai extinse plantații se găsesc în județul Iași, cu 1.275 ha dedicate acestei culturi. Cireșul preferă un interval de temperaturi optime de aproximativ 10°C, având limitele inferioare la 18°C și cele superioare la 28°C, și este extrem de sensibil la arșiță, care poate cauza ofilirea frunzelor chiar și în soluri revene. În ceea ce privește precipitațiile, cireșul necesită între 500 și 900 mm anual, dar nu tolerează excesul de umiditate.

Zonele cele mai favorabile pentru cultivarea cireșilor sunt situate în apropierea Mării Negre, în județele Teleorman, Iași și Botoșani, unde condițiile de temperatură și precipitații sunt cele mai propice. De asemenea, sudul și estul Câmpiei Române, Dobrogea și Câmpia Someșului oferă soluri favorabile pentru cireși, cu un pH adecvat și textura potrivită. În general, cireșul beneficiază de o notă medie de favorabilitate de 2,5-3,0, fiind una dintre cele mai bine adaptate specii la condițiile din România.

Unde se cultivă cireși în lume?

Turcia și Statele Unite sunt în vârful clasamentului țărilor producătoare de cireșe din întreaga lume, Turcia acoperind aproape 22 % din producția mondială. Alți producători importanți sunt Chile, Uzbekistan, Italia și Iran. În 2022, România ocupa un onorabil loc 17 pe mapamond.

În țara noastră, atât soiurile autohtone, cât și unele soiuri importante obțin producții bune. Iată care sunt cele mai apreciate și profitabile:

• Ponoare, soi de cireș de mai și început de iunie, semi-viguros, cu fructe roșii, de mărime medie și consistență semi-pietroasă.
• Stella, soi care se recoltează în a doua jumătate a lunii iunie, având fructe mari, pulpă de fermitate medie. Este foarte rezistent la ger, însă fructele sunt sensibile la crăpare.
• Van, soi târziu de iunie, deosebit de productiv, cu fructe medii spre mari, dulci-acidulate și pietroase.
• Izverna, soi de a doua jumătate a lui iunie, roditor constant și abundent, cu fructe de mărime medie, roșu închis, pietroase.
• Germersdorf, cu fructe mature spre sfârșit de iunie, mari, foarte sensibile la crăpare.
• Boabe de Cotnari, soi de a doua jumătate a lui iunie, cu mare rezistență la ger, viguros, cu fructe galben cu roșu, dulci-acidulate, pietroase.
• Special, soiul târziu de iunie, foarte rezistent la secetă și boli, cu fructe roșu-închis și pulpă roșie, destinat în special pentru dulcețuri.
• Rubin, tot de iunie, rezistent la stres și boli, cu fructe medii, roșii-rubinii.
• Daria, soi de iulie, rezistent la boli, viguros, cu fructe de mărime medie, roșu închis, pietroase, pentru consumul proaspăt.
• Galata, soi de iulie, rezistent la secetă și boli, de vigoare medie, cu fructe mari, amărui, bicolore, semi-pietroase,  rezistent la crăpare.

Cireșii se plantează toamna și primăvara, în special toamna, în anumite condiții de temperatură și sol. Cireșul are nevoie de multă lumină, de aceea sunt preferate plantele ușoare, cu expunere sudică sau sud-estică, sol aerat și bine drenat, în zone cu precipitații medii anuale de 600-800 mm.

Plantarea puieților de cireș

Puieții de cireș se plantează în gropi suficient de adânci pentru dezvoltarea rădăcinilor, în care se pun 8-10 l de apă. În prealabil, se ajustează rădăcinile, iar crenguțele se taie astfel încât să nu fie mai lungi de 7-8 cm. Ramurile bolnave sau uscate se îndepărtează.

La ce distanță se plantează cireșii?

În funcție de metoda de cultură aleasă, există două tipuri de distanțare a pomilor:

• Sistemul clasic, extensiv de plantație de cireș prevede altoirea pomilor pe portaltoi cu vigoare mare, amplasați la 5 m distanță între pomi și între rânduri. În acest caz, pomii cresc independent, fără susținere din exterior.
• Sistemul intensiv, în care altoirea se face pe portaltoi de vigoare medie, caz în care distanța de plantare este de 3x4 m. Altoirea se realizează și pe portaltoi de vigoare mică, cu distanțe de 4x 2 m în care pomii sunt susținuți pe sârme sau spaliere.

Plantarea cireșilor primăvara

Dacă nu au fost plantați toamna, se poate recurge și la plantarea cireșilor primăvara. Perioada în care puieții se introduc în gropi speciale în sol este cuprinsă între 1 martie și 20 aprilie.

Plantarea cireșilor toamna

Plantarea cireșilor toamna este recomandată de specialiști în detrimentul celei de primăvară. Intervalul în care au loc lucrările este 20 octombrie-20 noiembrie, aproximativ cu două săptămâni înainte de îngheț, pentru ca puieții să se înrădăcineze suficient de bine pentru a rezista frigului și gerului. Primăvara vor intra mai rapid în vegetație decât cei plantați între 1 martie și 20 aprilie.

Întreținerea corectă a unei culturi de cireș este esențială pentru obținerea unor recolte de calitate și pentru asigurarea longevității pomilor. Cireșul este o specie fructiferă care necesită atenție specială în toate etapele de creștere, de la plantare și până la recoltare. Se includ aici măsuri precum tăierile regulate, înmulțirea cireșilor, fertilizarea adecvată, irigarea echilibrată și controlul dăunătorilor și bolilor. De asemenea, cireșii sunt sensibili la condițiile climatice, necesitând o gestionare atentă a umidității solului și protecție împotriva temperaturilor extreme.

Înmulțirea cireșilor

Cireșii sălbatici apar spontan și se înmulțesc prin sâmburi, însă cireșii nobili se înmulțesc prin altoire. Atât altoiul, cât și materialul săditor trebuie obținuți din pepiniere specializate, astfel încât să existe garanția autenticității și identificării corecte a soiurilor, pentru a aplica și măsurile adecvate de îngrijire.

Cireșii obținuți din semințe intră greu în rodire, după 8-10 ani, pe când cei altoiți pot rodi după 5 – 6 ani de la plantare, în funcție de soi.

Irigarea livezii de cireș

Pentru că cireșul are nevoie de apă, însă nu trebuie ca aceasta să băltească la rădăcini, irigarea se va realiza în perioadele de secetă sau deficit de apă în sol. Metoda optimă prin care cireșii să primească suficientă apă și cantitatea acesteia să nu inunde practic sistemul radicular este prin picurare sau prin microaspersiune sub coroana pomilor.

Tăierea pomilor de cireș

Îngrijirea plantației de cireș presupune și tăierea pomilor la momentul potrivit, cu respectarea unor anumite principii în scop de întărire, rărire a coroanei și de curățare. Astfel, se deosebesc:

Tăierea de formare, cu rol în stimularea creșterii lăstarilor noi, de ajustarea a formei coroanei și de îmbogățire a ei. Se realizează primăvara devreme, dar și în verde, înaintea perioadei de rodire.
Tăierea de rărire, recomandată pentru pomii care rodesc deja, cu scopul de a stimula productivitatea.

Pentru prevenirea îmbolnăvirilor, după tăiere se recomandă sigilarea rănilor, în cazul în care acestea se produc, cu substanțe speciale, pe bază de cupru, care au rolul de a proteja pomii împotriva dăunătorilor și bolilor, rana reprezentând adesea o cale de pătrundere a agenților patogeni.

Întreținerea solului pentru livada de cireși

Pentru că livada de cireși are nevoie de sol afânat și bine drenat, se practică înierbarea între rândurile de pomi, adică plantarea de iarbă care se păstreze aceste caracteristici ale pământului. Pe rânduri ca atare, solul se poate erbicida, pentru eliminarea buruienilor.

Ca orice plantă de cultură, și cireșul este sensibil la acțiunea bolilor și dăunătorilor. Este important să se monitorizeze livada în permanență, pentru a putea lua măsurile necesare în caz de infectare și să se aplice tratamente preventive.

Boli comune

Bolile cireșilor sunt provocate în general de ciuperci. Printre cele mai frecvente boli, amintim:

• Monilioza, numită și putregai cenușiu, urmat de mumificarea fructelor, este o infecție cauzată de ciuperca Monilinia laxa sau de Monilinia fructigena, care determină pătarea frunzelor, brunificarea și uscarea lor, precum și brunificarea și căderea florilor. La fructe se manifestă prin pete maronii, apoi fructul este compromis în întregime și se mumifică, aspectul fiind cenușiu, de mucegai.
• Mături de vrăjitoare la cireș, dată de infecția cu ciuperca Taphrinele cerasi, care găsește condiții optime de dezvoltare în perioadele de înflorire cu precipitații abundente și temperaturi scăzute. Frunzele de deformează, se strâng, se bășică și iau aspectul de mături de vrăjitoare agățate de ramuri.
• Antracnoza sau pătarea purpurie a frunzelor de cireș este cauzată de ciupercile din genul Colletotrichum și se manifestă prin căderea prematură a foliajului.
• Ciuruirea micotică a frunzelor este rezultatul infectării cu Stigmina carpophila sau Coryneum beijerinckii. Rezultă pete maronii pe frunze și pe fructe, care se necrozează în final.
• Răsucirea frunzelor de cireș de care este responsabilă ciuperca Gnomonia erythrostoma afectează foliajul, iar fructele se dezvoltă inegal.

Dăunători

Pe lângă microorganisme, cultura de cireși mai poate fi afectată și de dăunători. Printre aceștia, pun probleme serioase livezilor:

• Păduchele virgulă, care debilitează pomii, care încep să se usuce de la vârf spre bază, cei mai vulnerabili fiind cei tineri.
• Păianjenul roșu al pomilor fructiferi este deosebit de periculos deoarece se hrănește cu seva plantei, ducând la căderea frunzelor și nedezvoltarea fructelor.
• Musca sau viermele cireșilor se manifestă prin pătrunderea larvelor în fruct, care se strică și nu mai sunt bune pentru consum.
• Viespea cireșului, ale cărei larve se hrănesc cu epiderma superioară și parenchimul frunzelor, care se brunifică și cad.

Atât pentru profilaxie, cât și pentru tratamentul împotriva diferitelor boli și dăunători trebuie efectuată stropirea cireșilor. Această operațiune trebuie făcută în dozele recomandate, cu un fungicid pentru cireș.

LUNA EXPERIENCE SC 400 este un fungicid complex pe bază de fluopiram și tebuconazol, destinat combaterii eficace a bolilor la diverse culturi, inclusiv la cireș. Fluopiramul acționează sistemic și translaminar, asigurând o protecție extinsă împotriva patogenilor prin aplicare preventivă. Tebuconazolul completează eficacitatea cu proprietăți sistemice, având efect preventiv, curativ și eradicativ. Acesta protejează frunzele, lăstarii și fructele, oferind o soluție de încredere pentru agricultori, chiar și în condiții de stres agricol.

Fungicidul TRIUMF 40 WG este un produs pe bază de cupru metalic din hidroxid de cupru, conceput pentru combaterea eficientă a manei, bacteriozelor și altor boli fitopatogene. Fiind un fungicid de contact cu acțiune multi-site, TRIUMF 40 WG previne apariția formelor rezistente de agenți patogeni, ceea ce îl face ideal pentru utilizarea în programele de combatere integrată. Cu o formulare granulată performantă, solubilitate excelentă și fără risc de fitotoxicitate la dozele recomandate, oferă protecție pentru o perioadă de 7-10 zile, fiind potrivit și pentru agricultura ecologică.

Cultura cireșului necesită atenție de la plantare până la recoltare, implicând măsuri esențiale pentru creșterea sănătoasă a pomilor. Plantarea se face toamna sau primăvara, iar întreținerea include tăieri regulate, fertilizare, irigare corectă și monitorizarea bolilor și dăunătorilor. Alege din magazinul Agricover fungicidele adecvate, cu ajutorul cărora vei asigura protecția livezii împotriva atacurilor agenților patogeni! O gestionare eficientă a tratamentelor fitosanitare asigură atât calitatea, cât și cantitatea recoltei.