Combaterea buruienilor: Cum să menții terenul curat și productiv

Flora spontană are un rol esențial în diferite ecosisteme, asigurând hrana pentru unele specii de animale, păstrând caracteristicile solului și eliberând în atmosferă oxigenul vital. În culturile agricole însă, ierburile sălbatice sunt plante fără valoare economică, afectând producția.

Mecanismele lor de adaptare la mediu le permit să crească rapid, chiar în condiții vitrege și să se dezvolte mai rapid decât plantele de cultură, invadând solul cu un sistem radicular puternic, iar partea de la suprafață – cu tulpini și frunze viguroase, ocupă spațiul și umbresc culturile aflate în stadiu timpuriu sau le lasă fără resurse de apă și hrană.

De pildă, buruieni precum pălămida sau sulfina consumă de două ori mai multă apă decât grâul, lăsând solul uscat pentru cultura de cereale. De asemenea, invaziva pălămidă are nevoie de o cantitate de trei ori mai mare de azot, de 1,5 mai mult fosfor și de cinci ori mai mult potasiu decât plantele de grâu. Mulțimea de frunze și ramificațiile tulpinii produc umbră, reducând și temperatura solului cu 2 până la 4 grade, în condițiile în care căldura este necesară grâului în primele stadii de dezvoltare, dar și când se formează și se coace bobul.

Pe un teren invadat de buruieni, lucrările agricole se efectuează mai greu, iar costurile de înființare și întreținere a culturilor cresc. Plantele de cultură care se dezvoltă alături de buruieni sunt mai mici, mai fragile, se înalță mai greu și sunt mai ușor afectate de dăunători. Recolta va fi cu siguranță influențată negativ în mod semnificativ.

Grâul recoltat împreună cu buruienile, cu neghină și pălămidă, va avea o valoare scăzută pentru panificație. În ceea ce privește plantele furajere, din hrana animalelor domestice, anumite buruieni prezente în aceasta pot afecta procesele digestive sau pot imprima un gust neplăcut laptelui sau produselor derivate.

Fiecare regiune de pe glob se confruntă, mai mult sau mai puțin, cu buruieni în culturile agricole. În țara noastră sunt destul de răspândite și diverse, ceea ce este susținut și de numele populare ale ierburilor, exprimate creativ, unele metaforic, altele cu referire la caracteristici ale speciilor respective. Iată un top al celor mai invazive și frecvente buruieni din România:

• Coada calului (Equisetum arvense), plantă perenă care se înmulțește prin lăstari orizontali și preferă solurile acide și umede. Se întâlnește adesea în culturile de cereale, porumb, leguminoase și floarea-soarelui, unde poate deveni o problemă majoră. În culturile cu dezvoltare lentă, cum ar fi morcovii sau porumbul, prezența cozii calului provoacă sufocarea plantelor cultivate, afectând grav producția agricolă.
• Iarba grasă (Portulaca oleracea), buruiana seminiferă anuală, puternică, rezistentă și greu de înlăturat, cu rădăcini puternice, pivotante și creștere ramificată, pe sol.
• Măcrișul (Rumex crispus), plantă dicotilă perenă, care se dezvoltă pe solurile bogate în nutrienți și aerate, consumând resursele în detrimentul culturilor.
• Susaiul (Sonchus arvensis), cunoscut și sub numele de lăptucă sălbatică datorită sevei albe, lipicioase, este o buruiană invazivă, care se dezvoltă rapid, se adaptează bine în orice condiții și se răspândește ușor cu ajutorul semințelor cu puf alb.
• Traista ciobanului (Capsella bursa-pastoris), plantă erbacee anuală sau bienală, poate fi destul de problematică din cauza adaptabilității crescute și a persistenței semințelor în somn, timp de mai mulți ani până găsesc condiții propice pentru germinare.
• Neghina (Agrostemma githago) este specie anuală-bienală, invazivă prin faptul că semințele ei rămân mult timp în sol. Germinează rapid, primăvara, când temperaturile încep să crească, și se dezvoltă concomitent cu plantele de cultură. Este foarte toxică.
• Păpădia (Taraxacum officinalis), plantă medicinală cu multiple beneficii, poate fi destul de invazivă prin faptul că înflorește în tot sezonul cald, din aprilie până în octombrie, iar semințele se răspândesc foarte ușor.
• Piciorul cocoșului (Ranunculus spp.) este o buruiană originară din sudul Europei, bine adaptată pe solurile umede, unde stagnează apa. Este problematică pentru agricultură deoarece se răspândește repede, atât prin semințe, cât și prin rizomi.
• Trei-frați-pătați (Viola arvensis) sau panseluța sălbatică se recunoaște ușor prin florile în nuanțe combinate alb-violet-galben. Se înmulțește rapid datorită faptului că înflorește din mai până în august.
• Mohorul (Setaria viridis) este o graminee destul de invazivă, care se răspândește repede și consumă nutrienți și alte resurse valoroase pentru plantele de cultură.
• Izma sau menta (Mentha piperita), cunoscută pentru proprietățile sale medicinale, poate pune probleme în agricultură din cauza faptului că se extinde rapid prin rizomi, colonizând suprafețe mari de teren într-un timp scurt.
• Iarba vântului (Apera spica venti) este o plantă monocotilă anuală-bienală, care crește mult în înălțime, putând depăși 1m și este invazivă datorită sistemului de înfrățire, ceea ce o face un concurent puternic al plantelor de cultură, din punct de vedere al spațiului, luminii, apei și nutrienților.
• Ciumăfaia (Datura stramonium), datura, laurul porcesc sau iarba dracului, este una dintre cele mai periculoase plante de la planetă, prin toxicitatea sa, dar și prin faptul că este viguroasă și rezistentă, iar semințele ei pot persista în sol pentru mai mulți ani.
• Volbura (Convolvulus arvensis) sau rochița rândunicii este o plantă anuală perenă se răspândește ușor pe sol, se agață și crește vertical pe plantele de cultură și are rădăcini rezistente.
• Zârna (Solanum nigrum) este o buruiană dicotilă anuală cu rădăcină pivotantă, semilignificată și tulpină ramificată. Crește înaltă, ocupă mult spațiu deasupra solului și consumă multe resurse necesare plantelor de cultură.
• Măzărichea (Vicia cracca) năpădește culturile prin rădăcinile pivotante, puternice și cârceii care se agață, ajutând buruiana să crească până la o lungime de 1m.
• Lupoaia (Orobanche spp.) este o plantă dicotilă anuală parazită, recunoscută prin corola tubuloasă ceruleu liliachie sau galbenă. Plantula este ca un filament albicios cu o umflătură care se prinde de rădăcinile plantei gazdă, debilitând-o.
• Lăptucile (Lactuca seriora) reprezintă o categorie cu mai multe subspecii de plante a căror înălțime poate depăși 1m, care înfloresc tot timpul verii, deci și producția de sămânță și răspândirea se face ușor.
• Nu-mă-uita (Miosotis arvensis) este o specie dicotilă anuală-bienală care împânzește solul cu plante dense, creând o perdea dincolo de care plantele de cultură răzbat cu greu.
• Aliorul (Euphorbia spp.), laptele câinelui sau laptele cucului, cuprinde mai multe specii. Crește mai ales în fânețe și pășune. Are un rizom puternic și este o plantă toxică.

Erbicidele reprezintă o soluție modernă și eficientă pentru menținerea terenurilor curate și productive, ajutând fermierii să controleze buruienile care concurează cu plantele de cultură pentru resurse esențiale, cum ar fi apa, nutrienții și lumina. Buruienile pot reduce semnificativ randamentul culturilor și pot duce la scăderea calității produselor agricole. Prin utilizarea erbicidelor, se elimină concurența dintre buruieni și plantele de cultură, creând condiții optime pentru dezvoltarea armonioasă a recoltei.

Aplicarea erbicidelor aduce numeroase avantaje în agricultură, inclusiv reducerea efortului fizic și al costurilor asociate cu metodele tradiționale de îndepărtare a buruienilor, cum ar fi plivitul manual sau mecanizat. În plus, erbicidele contribuie la menținerea fertilității solului, prevenind epuizarea acestuia prin competiția agresivă a buruienilor. Astfel, fermierii pot asigura o creștere sănătoasă a plantelor și pot obține recolte mai bogate și de calitate, într-un mod mai sustenabil și eficient.

Pentru combaterea buruienilor, fermierii au la dispoziție o gamă largă de erbicide. Alegerea tipului potrivit îți permite să menții terenul curat, să creezi condiții mai bune pentru dezvoltarea plantelor de cultură și să obții recolte mai bogate și calitative.

În funcție de spectrul de acțiune al erbicidelor, se deosebesc:

• Erbicide selective, care acționează diferențiat, numai asupra unor categorii de plante. Buruienile și plantele de cultură au mecanisme biologice distincte, care le face să aibă reacții diferite la administrarea erbicidului. Erbicidele selective își produc efectele prin inhibarea unor procese fiziologice de bază ale buruienilor, pe care plantele de cultură nu le au sau le desfășoară într-o altă etapă de creștere sau în alt mod.
• Erbicide neselective, care acționează asupra oricărei forme de vegetație. Acestea se folosesc într-o manieră riguros controlată în peisagistica urbană sau pe terenurile cu altă destinație decât cea agricolă.

Este importantă alegerea erbicidului potrivit pentru un anumit tip de cultură. Unele plante cultivate au capacitatea de a neutraliza unele substanțe chimice prezente în pesticid, ceea ce le face imune la acțiunea acestuia, în timp ce buruienile sunt eliminate eficient.

O altă clasificare a erbicidelor este legată de perioada în care se aplică în funcție de apariția buruienilor. Cele două categorii care stau la dispoziția fermierilor și care se aplică uneori combinat, pentru rezultate optime, sunt:

• Erbicide preemergente, care se administrează înainte ca buruienile să răsară, înainte de semănat sau imediat după înființarea culturii. Tratamentul are rolul de a păstra terenul curat, creând condiții favorabile pentru germinare și pentru un început bun al dezvoltării tinerelor plante.
• Erbicide postemergente, care se aplică în fazele de vegetație ale buruienilor, când acestea concurează deja cu plantele de cultură, luând de la ele resurse esențiale pentru dezvoltarea optimă.

Ca mod de acțiune, erbicidele pot fi sistemice sau de contact. Erbicidele sistemice își produc efectele prin absorbirea substanței în întreaga plantă, prin frunze, afectându-i procesele biologice, după care buruiana se usucă și moare. Erbicidele de contact atacă partea superioară a plantei, acționând imediat prin distrugerea organelor acesteia, pe care ajung picăturile de substanță. Un dezavantaj al acestora este faptul că buruienile se pot reface uneori din rădăcinile neafectate.

Aplicarea corectă a erbicidelor este esențială pentru a potența la maximum efectele acestora și a evita afectarea culturilor. Primul pas în procesul de aplicare este determinarea momentului optim pentru tratament, în funcție de stadiul de dezvoltare al buruienilor și al plantelor de cultură.

Erbicidele preemergente trebuie aplicate înainte de germinarea buruienilor, iar cele postemergente atunci când buruienile sunt deja dezvoltate, dar încă în stadii de creștere activă. Condițiile climatice, precum temperatura și umiditatea, joacă un rol important – zilele cu vânt puternic sau ploi iminente trebuie evitate pentru a preveni dispersarea necontrolată a substanței sau diluarea acesteia înainte de a acționa.

Pe lângă momentul potrivit, echipamentele folosite în aplicarea erbicidelor trebuie să fie calibrate corect pentru a asigura o distribuție uniformă a soluției, și să fie curățate corespunzător, astfel încât erbicidul să nu interacționeze cu alte substanțe.

Utilizarea unor cantități inadecvate poate duce fie la eficiență redusă, fie la supraîncărcarea cu substanțe chimice, ceea ce ar putea afecta negativ solul sau chiar cultura în sine. În plus, purtarea echipamentului de protecție adecvat de către operatori este obligatorie pentru a preveni expunerea la substanțele chimice.

Alege din Magazinul Agricover, erbicidul potrivit pentru culturile tale!

În Magazinul Agricover, fermierii dispun de o gamă diversificată de erbicide, potrivite pentru aplicarea în diverse culturi agricole. Oferta include erbicide preemergente și erbicide postemergente, care acționează selectiv asupra buruienilor de tipul dicotile anuale, dicotile perene, monocotile anuale și monocotile perene, de la producători precum Adama, Barclay, BASF, Bayer, Belchim, CHIECH Sarzyna, Corteva, FMC Agro, Nufarm, Sharda Copchem, Syngenta.

Pentru alegerea erbicidului potrivit din magazinul online, trebuie să alegi tipul de cultură (spre exemplu: arbuști fructiferi, ardei, căpșun, ceapă, fasole, floarea soarelui, grâu dur, măr, lucernă, mazăre, orz, ovăz, pătrunjel, pepene verde, soia, tomate, varză, vinete sau viță de vie) și îți va fi afișată o selecție de produse adecvate folosirii în lan, în grădină, livadă sau podgorie. Citește cu atenție descrierea produselor și indicațiile de folosire și vei beneficia de mijloace eficiente pentru combaterea buruienilor și menținerea terenurilor curate și productive.

Buruienile reprezintă un pericol constant pentru culturile agricole, concurând direct cu plantele pentru resurse vitale precum apa, lumina și nutrienții. Combaterea lor eficientă prin utilizarea corectă a erbicidelor ajută la protejarea recoltelor și la menținerea productivității solului.